Anul viitor, pe la început, Ilie Bolojan împlinește 55 de ani. Este vârsta frumoasă la care Klaus Iohannis a devenit președinte al României. Este, cumva, lucrul la care visează și Ilie Bolojan, atât direct, cât și prin interpuși.
De ani buni, Bolojan investește atât de mult în propria imagine, la nivel național, încât ar fi fost absurd să o facă doar pentru un nou mandat de primar al Oradiei sau de președinte al CJ Bihor. Cinci milioane de euro cheltuite de APTOR în șase ani pentru promovarea providențialului Bolojan sunt, totuși, buget de imagine pentru o funcție mult mai importantă.
Partidul, prietenii, susținătorii l-au vehiculat aproape mereu pe Ilie Bolojan drept candidat cert pentru funcția de prim-ministru liberal. Doar că niciodată discuția asta n-a fost una reală. A fost mai mult dorința fostului primar din Oradea, doar că nimeni nu i-a propus vreodată, cu adevărat, respectiva funcție, cum nu i s-a propus nici o funcție reală în vreun guvern condus de un premier de la PNL. Desigur, cu excepția celei de secretar general al Guvernului, pe care a și ocupat-o puțin pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu.
Mulți au văzut în Bolojan, pe vremea când era primarul celui mai promovat oraș, mai mult decât un posibil prim-ministru. Era deja, pentru fanii lui, viitorul președinte al țării. Dacă a putut face din Oradea un oraș care se învârte după soare, va face și din România același lucru. Exact țeapa pe care au mai luat-o românii și în 2014, când au votat un alt Mesia, primar al unui oraș văruit doar în centru. Doar că, spre deosebire de Sibiu, unde lucrurile se mai mișcă economic, Oradea a rămas un oraș destul de mic, unde mâna de muncă este bună doar dacă este foarte ieftină, la limita salariului minim pe economie.
Dacă ar fi rămas primar al Oradiei, Ilie Bolojan ar fi fost în cărțile ipotetice ale președinției și în ziua de azi. Ar fi umplut țara cu realizări de advertorial, ar fi vorbit competent despre fonduri europene și Art Nouveau, ar fi plătit locuri fruntașe în clasamente irelevante și ar fi avut o singură nemulțumire: că orădenilor le e frică să zboare și de aia nu există curse externe de pe aeroportul din Oradea. Bine, nici străinilor nu le place să zboare, de aia nu există companii aeriene interesate să aducă milioanele de turiști străini care vor neapărat să viziteze capitala Bihorului. Și cum pe drumurile naționale și județene se circulă greu, turiștii străini nu prea vin nici cu mașina, bicicleta sau pe jos. Asta în ciuda faptului că Oradea este prezentată drept cea mai râvnită destinație turistică din România. Râvnită, poate, atinsă în nici un caz.
Dar Bolojan a vrut să dovedească faptul că poate mai mult. Că nu e doar un bun primar promovat pe bani grei, ci are cu adevărat anvergură. Așa că s-a făcut președinte al Consiliului Județean Bihor.
Tot anul viitor, când va împlini 55 de ani, Bolojan va mai împlini și patru ani de când e președinte de CJ. Patru ani în care a reușit doar să preia din mers niște proiecte mai vechi, să le modifice după gustul lui și aproape să le înfigă în gard. Proiectele proprii, precum revigorarea aeroportului, sunt într-o fază atât de incipientă, încât va mai fi nevoie de mulți ani pentru ca ele să lucească vederii noastre.
Dacă ar fi rămas primar încă patru ani, Ilie Bolojan ar fi putut să se mențină pe val, să fie acolo când se discută candidaturile la președinție. Căci, până la urmă, ultimii doi președinți vin direct din scaunul de primar. Din scaunul de președinte de CJ, se pare, ajungi mai ușor în beciurile DNA decât în cele ale Cotrocenilor.
Oradea, gramezi si gramezi de plimbareti, si doar plimbareti, cafenele, pub-uri si restaurante goale in afara de ceas de seara, multe chiar inchise sau schimbandu-si constant proprietarii. Magazine fara anvergura si calitate prin centre comerciale pline de promotii, fara marci de renume, fara stralucirea occidentala macar a outlet-urilor celebre. Si in detaliile astea sta prosperitatea unei urbe, capacitatea de cumparare a cetateanului transpusa in gradul de ocupare al localurilor si calitatea magazinelor. Un centru istoric reabilitat aproape in exclusivitate de fatada si doar de fatada prin fortarea proprietarilor. O serie de lucrari mari de infrastructura exploatand vechea nazuinta a electoratului, deplasarea facila cu automobilul, desi e un concept obsolet, altele fiind cerintele viitorului in urbanism. Bref, un tumult din care cetateanul nu are beneficii directe, liniste si prosperitate, dimpotriva.
Deși poate ar fi mai potrivit sa spunem „oraș destul de mare”. Are o populație cu 70% mai mare decât Sibiu sau Arad. Este imediat după Cluj-Napoca, Brașov și Timișoara. Diferența față de aceste localități ca nivel de trai este greu de descris în cuvinte, dar poate fi surprinsă de cifre.
Si totusi are cu circa 100000 de locuitori mai putin decat Clujul, fata de care se straduiesc mai nou corifeii locali (platiti prin contracte de publicitate), sa faca comparatii (din puncte de vedere din ce in ce mai irelevante). Conform ultimului recensamant va scadea si numarul consilierilor locali, unde se va da batalia la anul (daca liberalii pierd majoritatea chiar si in detrimentul unei coalitii, s-a dus aprobarea tacita a tuturor proiectelor).
Apropo de renovarea la misto a centrului Oradei: a fost facuta prin proiecte manțocărite de Marcel Boloș, actuală tufă de Venetia la Min Finantelor. Bolos l-a turnat pe fostul primar Filip la DNA impreuna cu Hellvig care era si el functionar (umbla cu un parpalac gălbui, amaratul). Apoi drumul fiind liber, Bolos l-a impachetat pe Bolojan (nu se sufera nici azi unul pe altul) cu proiecte megalomaniace, amenajari de rau in oras etc. Pentru Bolos conta doar „absorbtia” nu eficienta reala.
Reabilitarea cladirilor istorice e o mare porcarie si prin simplu fapt ca programul primariei de fapt nu e un program. In cele mai multe cazuri s-a refacut doar fatada, desi la cladiri vechi de peste o suta de ani era necesar niste interventii de structura, instalatii electrice si sanitare noi. In fond de pe imaginea lor trage folos intreg orasul, nu doar proprietarii, se putea gasi o metoda de atragere de fonduri. Asa s-a lasat totul pe proprietari, care de cele mai multe ori neavand fondurile necesare, lucrarile s-au simplificat pana la minim.
Cuvinte mari despre un om care nu și-a făcut niciodată campanie electorală.
A dus o campanie acerba pentru a fi ales primar (prima oara), punand in carca administratiei de la vremea respectiva (colegii de partid de astazi), o gramada din pacatele de care s-a facut ulterior vinovat (chezasie sta blogul personal, inca existent, unde raspundea fiecaruia, ba chiar organiza intalniri cu internautii).
Au umblat pentru el altii prin judet cersind voturi.
E într-o continuă campanie electorală; un fel de Piedone morocănos de Birtin.
Wow, așa linșaj nu am mai văzut de mult.