Victorieeee, sîntem finaliști! Adică, pe final, ne-am scos decent din preliminariile Conference League, adică Divizia C a Europei. Două echipe românești în grupele competiției – zău, nu-i tocmai rău! Sigur, e loc și de mai bine. „Să fie bine, ca să nu fie rău“, vorba Regelui nostru, unicul Gică. Corect, perfect de acord. Mai mișto este, însă, altă chestie: binevenita calificare a CFR Cluj și FCSB = Steaua, fraților, a mai clătinat niște prejudecăți (tot atîtea texte luate de-a gata), legate de fotbal, în general, și mai ales de fotbalul nostru românesc, de-a pururi, în special. Stai să vezi, vine și dezvoltarea subiectului!
„Nu sîntem în stare să gestionăm minutele de final…“, „Sîntem mereu aproape, niciodată acolo“, „Ne înecăm, mereu, ca românu’ la mal“ au intrat în folclor, se tot transmit din tată-n fiu, parc-ar fi un blestem național, amplificat veșnic de mass-media, așa cum ne șade bine. Pe bune, zău? Uite, acum, la tura asta, CFR Cluj s-a calificat în ultimul minut regulamentar, iar FCSB = Steaua, și mai și, în ultima secundă. Am avut și ceva bulan, noi, echipele românești, trebuie să recunoaștem… Doar că – altă vorbă veche – bulanul face parte din joc. În sensul ăsta, ai noștri nu-s mai prejos sau mai presus decît alții. Ăsta-i fotbalul: uneori pierzi, alteori cîștigi în momentele de la finalul partidei. Li s-a mai întîmplat și altora, de la case mai mari, tuturor, nu doar nouă, celor din România. Acum, din România, din perspectiva clișeelor cu care ne-am tot obișnuit, am mai pățit și altă tulburare. Na, de vezi!
„Noi, românii, avem un complex, cînd jucăm cu echipele nordice sau cu cele din fosta Iugoslavie.“ Se știe, e arhicunoscut. Iată, s-a demonstrat și de data asta: FCSB = Steaua a trimis-o acasă pe reprezentanta Norvegiei, iar CFR Cluj le-a dat pa-pa băieților din Slovenia. Nu-ți mai spun că vikingii de la Stavanger s-au tot tăvălit, la trecerea timpului, mai ceva decît balcanicii din Superliga noastră, pe cînd ăia de la Maribor, săraci în exprimare, văzut-am că au uitat lecțiile din școala consacrată pe vremea lui nea Iosip Broz Tito… Da, bineînțeles, desigur, firește, ne-au mai tot pîrlit nordicii și (ex)iugoslavii, cînd ne era lumea mai dragă, uneori. Totuși, e de-a dreptul exagerat să tot vorbim la nesfîrșit despre identitatea fotbalului național sau despre presupuse complexe. Identitatea se mai definește și prin rezultate, întrucît (ce vorbă profundă!) fotbalul este un sport complex. Dincolo de atîtea prejudecăți, mai comportă diverse alte aspecte.
Într-o manieră la fel de interesantă, tragerea la sorți pentru grupele Conference League, moșule, a fost un alt îndemn pentru reflecție. Știi de ce? Păi, clubul ciobanului Gigi, cu profunde influențe balcanice, a nimerit o grupă mai „occidentală“, cu adversari din Anglia, Belgia și Danemarca. În același timp, așa-zișii ceferiști de la Cluj, orașul-far al integrării europene, ce să vezi, s-au pomenit într-o grupă mai „estică“ – alături de niște grupări din Cehia, Turcia, Kosovo. Na, poftim coincidență! Ce să mai spui? Eliberează-te de prejudecăți! Hai ai noștri în Conference League, hai România!
