Frumos gestul lui Dan C. Mihăilescu de a scrie o carte (fie și de mici dimensiuni) despre fostul său mentor, Ioan Alexandru, într-un context în care recunoștința nu se mai poartă, iar bunele sentimente sînt o dovadă de nepermisă slăbiciune. Autorul a avut a concilia gratitudinea omenească și obiectivitatea evaluativă, și chiar dacă și-a luat măsuri de siguranță, subintitulîndu-și cartea „eseu confesiv”, Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!? este și o probă de virtuozitate critică.
Un poet cu început modernist, dar tot mai tradiționalist de la un volum la altul, intră sub lupa unui critic conservator, mai receptiv la conținutul decît la forma poemului și la spiritul religios însuflețind un material literar. De aici și cherela lui Dan C. Mihăilescu, fan declarat al poemelor religioase marca Ioan Alexandru, cu critici opaci la farmecul acestora precum Nicolae Manolescu și Alex. Ștefănescu (și ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, subsemnatul). Îmi plac puțin spre deloc poeziile citate în carte, iar dacă versuri precum „Iubirea nu-i decît a ști / Să te retragi în ceasul cuviinții / Cînd clopotele cad pe cer / Și-ți cer luminile ființii” sînt, în viziunea lui Dan C. Mihăilescu, niște culmi ale literarului religios, atunci eu prefer șesul nereligios.
Dincolo de aceste diferențe de opinie literară, rămîne demersul de recuperare afectivă a unui poet și om de cultură cu o influență decisivă în traiectoria ulterioară a învățăcelului din anii ceaușismului. Epoca istorică a acestei influențe este foarte bine conturată în carte, cu un talent remarcabil (Dan C. Mihăilescu e un scriitor care se ignoră) și cu ceva din tensiunea formativă a contribuțiilor de atunci ale componenților Școlii de la Păltiniș. Dacă Noica a fost „antrenorul” lui Liiceanu, Pleșu și al celorlalți tineri străluciți, „fratele Alexandru” a fost învățătorul spiritual al celui care, acum, își plătește o veche datorie.
E de sperat că, prin acest incitant eseu confesiv, interesul pentru poezia lui Ioan Alexandru va fi resuscitat; iar dacă acest lucru nu se va întîmpla, vina va fi a noastră, nu a autorului.
Dan C. Mihăilescu, Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!? Eseu confesiv despre Ioan Alexandru, Editura Humanitas, București, 2015, 128 p.
