Văd că Antonescu și Ponta, fără să se fi vorbit, cer grațierea lui Gică Popescu. Chiar și după ce s-au despărțit, inimile lor simțitoare de suporteri bat la unison și în regim de urgență pentru libertatea unei foste glorii a fotbalului românesc. Cei doi sînt în stare să apeleze, pentru asta, la bunăvoința lui Băsescu. Foarte umanitar din partea lor, dar ce-i împiedică să reacționeze la unison și într-o chestie care depinde numai de ei, chiar dacă nu aduce voturi?
Și-a dat demisia de onoare Andrei Muraru, președintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Susținut de liberali și pus în funcție de Ponta, tînărul istoric, împreună cu echipa sa de la Institut, a dat de urma mai multor torționari ai Securității și a izbutit să convingă Parchetul să-i trimită în judecată pentru genocid. Pe urmele lui Marius Oprea, președintele demisionar al IICCMER scoate la iveală istoria României din gropi comune și cu mărturiile tot mai puținilor supraviețuitori ai genocidului comunist. Trebuie să fii prost sau securist ca să nu-ți dai seama că acesta e adevăratul scop al înființării institutului și că, fără pedepsirea vinovaților, condamnarea comunismului e la fel de goală de conținut ca lupta împotriva corupției, fără a-i deranja pe corupți.
După ani de zile de căutări și cînd cei vinovați au început să fie aduși cu probe, nu pe vorbe, în fața Justiției, ruperea USL poate condamna la dezintegrare o investigație de importanță națională.
Ca să nu-i iasă vorbe din partea intelectualității pesediste, că se agață de funcție, și din partea intelectualității liberale, că a trădat partidul, Andrei Muraru a preferat să demisioneze. Numirile în fruntea acestui institut s-au făcut politic, iar debarcările au fost urmate de scandaluri, scrisori deschise și zadarnice liste de susținere a celor demiși. Ca să nu ajungă și el subiect de scandal, dar și pentru a nu fi șantajat să-și schimbe culoarea politică dacă vrea să rămînă în funcție, Muraru și-a anunțat singur plecarea.
Luați cu alte alea, anticomuniștii de serviciu tac mîlc, deși i-ar fi putut trimite istoricului măcar o scrisoare de mulțumire. Sau descoperirea și chemarea în judecată a criminalilor cu voie de la Securitate și de la PCR nu se pune dacă nu e făcută de anticomuniștii noștri? Dar fostul profesor de istorie Crin Antonescu nu poate să-i dea lui Andrei Muraru dezlegare publică de la partid să-și vadă mai departe de treabă la Institut? Iar pe anticomunistul din vechea Piață a Universității Victor Ponta îl doare gura dacă-i cere acestui detectiv al istoriei să-și retragă demisia? N-am nimic împotrivă că celor doi le tresaltă inima pentru grațierea lui Gică Popescu, dar mă stupefiază bicisnicia cu care acceptă, și unul, și celălalt, demisia istoricului care se luptă pentru eliberarea istoriei din pușcăria Securității.
