Scriitoarea Ruxandra Cesereanu a primit pe e-mail preaviz de concediere din funcția de redactor-șef al revistei Steaua. De ce? Fiindcă vînzările revistei au scăzut. Mai precis, au ajuns la 115 exemplare vîndute, dintr-un tiraj de 500. În timpul pandemiei, însă, multe periodice au pățit același lucru. Iar revistele de cultură n-aveau nici înainte o situație strălucită la capitolul vînzări. Steaua a avut parte de o atenție specială.
De șase luni încoace, Steaua e condusă de un consiliu director alcătuit din Nicolae Manolescu, Irina Petraș și Răzvan Voncu, atenție de care n-a avut parte nici una dintre celelalte reviste ale Uniunii Scriitorilor care își găsesc cumpărători pe sponci. Apariția acestui comitet director, anunțată în caseta editorială a publicației, nu a sporit numărul de cititori ai Stelei, care a continuat să se micșoreze. Și-atunci cu ce mai e de vină redactorul-șef că lumea nu cumpără revista, de vreme ce e diriguită de cei trei?
Ruxandra Cesereanu i-a adresat lui Nicolae Manolescu o scrisoare deschisă, după ce a primit preavizul semnat de el în calitatea – tot mai îndoielnică și imposibil de dovedit! – de președinte al USR. Scriitoarea e de părere că i s-a trimis preavizul de concediere fiindcă și-a permis în repetate rînduri să nu fie de acord cu măsuri luate de N.M., în special cu excluderea din Uniune a mai multor scriitori, dezacord care a culminat cu demisia Ruxandrei Cesereanu din Consiliul Uniunii. „De atunci“, scrie autoarea scrisorii, „ostilitatea dvs. față de mine a sporit, revistei (și conducerii revistei) reproșîndu-i-se din cînd în cînd (pe cale orală) că publică scriitori neagreați de conducerea USR sau că găzduiește grupaje cu autori foarte tineri care nu erau pe gustul literar al conducerii USR. Nu am comandat niciodată la revista Steaua texte care să submineze USR, ar fi fost nu doar injust, ci și absurd. Dar, dacă am primit uneori la redacție texte literare sau eseistice ale unor autori sau despre autori care nu erau neapărat agreați de conducerea USR, nici nu le-am putut cenzura, nepublicîndu-le. Textele respective erau strict literare, nu făceau politică literară și nu agresau în nici un fel breasla scriitoricească sau instituția USR. A fi scriitor înseamnă a asuma libera circulație a ideilor și a opiniilor, într-un mod civilizat. Mai ales prin texte. Sau considerați că trebuie să reintroducem cenzura (tacit ori oficial)?“. Știind cum reacționează N.M. la acuzații, cu răspunsuri mincinoase și punîndu-și subordonații să-i atace murdar pe acuzatori, n-ar fi exclus ca Ruxandra Cesereanu să fie declarată inamic public al Uniunii Scriitorilor. Deocamdată, însă, scriitorul Dorin Tudoran a anunțat că-și încheie colaborarea cu revista România literară deoarece, spune poetul: „Pentru mine, spiritul de echipă și spiritul de gașcă (uneori chiar de haită) nu sînt unul și același lucru. Cine nu vede diferența dintre «team up» și «gang up» riscă să devină un gășcar. Este o ipostază pe care o detest profund“. În cazul Ruxandrei Cesereanu, care a refuzat să se lase mînată de spiritul de gașcă, gașca și-a făcut datoria, iar numărul unu al ei și-a pus semnătura.
1.570 de vizualizări
