De când Rusia a invadat Ucraina, s-au umplut televiziunile nației de generali. Zici că asta așteptau de o viață, că era ocazia de care aveau nevoie ca să-și justifice avansările vijelioase în grad și pensiile obținute la vârsta la care alții încă mai au douăzeci și ceva de ani de muncă. Aproape că nu e televiziune care să n-aibă în studio cel puțin un general, la orice oră a zilei. Mai au puțin și or să bage niște băieți din ăștia cu multe stele și în emisiunile de gătit, la Românii au talent sau cine mai știe pe unde. De exemplu, generalul-istoric Cristian Troncotă, fost decan al facultății de informații din Academia Națională de Informații, ar putea merge la iUmor. Are un portofoliu de glume ceva de speriat, de te întrebi ce fel de ofițeri de informații or ieși din școala aia pe unde a predat sau mai predă stimabilul. Dacă veți întâlni ofițeri SRI care bat câmpii cu grație, să nu vă mirați. Cu siguranță au fost studenții favoriți ai domnului Troncotă.
Un alt general, însă, face furori și prin studiouri, și prin populație, care-l privește cu deosebit respect pentru competența pe care o afișează. Eugen Bădălan, general cu patru stele, este vedeta incontestabilă a analizelor calde de pe fronturile ucrainene. Apare când la Radu Tudor, când la Gâdea, dă o fugă pe la Prelipceanu și probabil că s-a obișnuit cu camerele de filmat și cu ritmul breaking-news-urilor.
Prezentatorii nu uită să ne spună, de fiecare dată, că generalul Bădălan a fost șef al Marelui Stat Major al armatei. Ceea ce este perfect adevărat. Și nu doar că a fost șeful Marelui Stat Major, dar a și ocupat funcția asta între 2002 și 2004, adică exact perioada în care am intrat, în cele din urmă, în NATO. Înainte de a fi șeful Marelui Stat Major, Eugen Bădălan a fost, timp de patru ani, șeful Statului Major al Forțelor Terestre. Și de aici i s-au și tras problemele, căci nu de bunăvoie mandatul domnului general la șefia Marelui Stat Major a durat doar doi ani în loc de patru.
Pe când conducea Statul Major al Forțelor Terestre, Eugen Bădălan a fost, alături de alți generali și colonei, artizanul unui prejudiciu de 1.260.000 de euro provocat armatei. Domnul general, alături de generalul Mihail Popescu, a semnat un contract cu Tofan Grup prin care armata dădea firmei echipament militar uzat și primea în schimb anvelope. Doar că prețurile la care se făceau aceste tranzacții nu erau cele ale pieței, ci unele stabilite de către Tofan Grup, care plătea mai puțin pe materialele uzate pe care le primea și încasa mai mult decât ar fi trebuit pentru anvelopele pe care le furniza. Așa s-a ajuns, în ani, la acel prejudiciu de 1,26 milioane de euro.
Când procurorii au început cercetările, Eugen Bădălan a plecat discret de la conducerea Statului Major General și a trecut în rezervă. În 2007, DNA a trimis dosarul în judecată, ceea ce nu l-a împiedicat pe Eugen Bădălan, ajuns civil, să candideze la Camera Deputaților din partea PDL, obținând și un mandat în perioada 2008-2012. În 2012, însă, Justiția a lovit cu o condamnare definitivă la 4 ani de închisoare cu suspendare și cu un termen de încercare de 9 ani.
Surprinzător este că generalul, deși condamnat de Justiția civilă, a rămas cu toate stelele pe umeri și cu toate privilegiile, deși prejudiciase chiar armata pe care era angajat să o conducă. Dar generalul e competent și capabil, dacă nu luăm în considerare acea rătăcire de acum douăzeci și ceva de ani. Iar dovada competenței sale o găsim în faptul că lucrarea de doctorat a lui Nicolae Ciucă e plagiată, în mare parte, dintr-o lucrare a generalului Bădălan.
