Rousseau a spus la un moment dat că omul s-a născut fără haine, însă pretutindeni el este îmbrăcat. Hainele sunt foarte importante pentru om, și nu doar pentru că țin de cald și acoperă alte haine, mai nasoale și călcate mai prost, pe care le purtăm pe dedesubt. Hainele transmit un mesaj despre cine suntem sau ce vrem să fim. Cu alte cuvinte, dacă n-am purta nimic pe noi ar trebui să spunem cu voce tare toate lucrurile astea, ceea ce e extrem de dificil, pentru că te simți cumva stingher să vorbești dezbrăcat.
Cravata fosforescentă. Să zicem că ești un corporatist extrem de ocupat care n-a purtat în ultimii opt ani decât costume negre cu cămașă albă, iar viitorul arată la fel de elegant și anost. Vrei să variezi puțin vestimentația, dar n-ai mână liberă decât la boxeri. Descoperi atunci brusc un teren strâmt chiar sub grumaz, o fâșie îngustă care coboară până spre buric. Acolo poți să porți practic ce vrei tu, inclusiv un trening contrafăcut din Dragonul Roșu. Dacă faci rost de o cravată pe care scrie Adibas, e ok, atât timp cât o combini cu un costum incomod și o cămașă bine apretată.
Acum apare în scenă lipsa de experiență a corporatistului. Ultima oară când a ales cu ce să se-mbrace a fost prin clasa a zecea. Între timp s-a obișnuit să poarte cel mult nuanțe îndrăznețe de gri. Prin urmare, e incapabil să-i reziste primei cravate fosforescente verzi care-i iese în cale. O cumpără, și-o pune la gât, și iese din casă cu un zâmbet senin, impasibil la faptul că un lucrător de la circ plânge după ea cu fața în palme.
Pălăria cu boruri largi, de domn misterios din secolul 19. E foarte greu să porți pălărie în ziua de azi fără ca lumea să creadă că te întâlnești cu ceilalți pașoptiști pentru a complota împotriva domnitorului Bibescu. Pe lânga asta, pălăria e și extrem de nepractică. A pleca în oraș cu pălăria la tine implică un angajament serios, deoarece nu poți s-o îndeși în geantă ca pe o căciulă. Odată ce ai ieșit din casă cu ea pe cap, ori defilezi prin tot orașul cu un sombrero de fetru pe cap, ori o arunci jenat într-o pubelă, sătul să-ți ceară toată lumea numărul de telefon al lui Nicolae Bălcescu.
Căciula de violator. Niciun obiect vestimentar nu e la fel de riscant ca cel pe care-l porți la nivelul capului. Probabil că în toată lumea există maxim cinci-șase căciuli care nu arată ridicol, dar sunt atât de scumpe încât nici Gigi Becali nu și le permite, deoarece am văzut cu toții ce poartă iarna pe cap.
Căciula de violator e o căciulă de blană cu urechi. În momentul în care ți-ai cumpărat așa ceva, nu prea mai ai de ales, orice patrulă de poliție o să te rețină și-o să te plimbe pe cartier, întrebând toate doamnele care vă ies în cale dacă le-ai agresat sexual.
Sacoul de clovn. Clovnii sunt de obicei niște ființe triste. Lumea crede în mod greșit că sunt veseli, din cauza acelor sacouri ridicole făcute din petice, cu buzunarele atât de mari încât atârnă până la genunghi, ca două scroturi de bizon.
Cămașa de lider al mafiei chinezești. Cine nu știe cum arată le poate găsi la H&M, în sectorul de reduceri. Tot acolo, dacă pândești suficient de mult, îi poți vedea pe liderii triadelor chinezești cumpărându-și țoale noi de mătase, cu floricele. Cămașa de lider al mafiei chinezești e extrem de utilă în special dacă vrei să impui respect atunci când mergi în angroul Europa, ca să-ți cumperi niște haine ceva mai demne.
Exclusiv online
10 vizualizări
