Hai, că oricum nu-ți permiți

Eram în benzinărie și alimentam cînd deodată vine la mine un domn în costum cu dungulițe și părul gelat pe spate, care îmi bagă sub nas niște trabucuri ambalate: „Ia, băiatul meu, proaspăt ciordite de pe Anglia. Știu că sînt scumpe, dar le vrei?“. „Nu le vreau, mulțumesc frumos.“ „Știu că nu le vrei, că sînt scumpe, doar ți le-am arătat, dar o apă de toaletă Hugo Boss nu vrei, boss?“ „Nu, mulțumesc.“ „Dar tu nu vrei chiar nimic?“ „Nu, nu prea.“ „Atunci mai du-te și dracului de sărăcie, că nici nu știu de ce-mi pierd timpul cu tine! Trebuia să-mi dau seama de la trabuce, deși oricum alea sînt scumpe. Dar un parfum nu vrei?“ „M-ai mai întrebat o dată.“ „Aia era apă de toaletă, ăsta e chiar parfum. Aoooollleeeeu! În ritmul ăsta nu mai fraieresc pe nimeni azi!“ Și-a plecat supărat la altcineva să-i povestească despre trabucurile de pe Anglia, care oricum sînt prea scumpe, toată lumea știe asta.