Cu puțin înainte de a-mi lua zborul, la propriu, spre Cannes, s-a nimerit să văd un film intitulat Panică la Hollywood, în care Robert de Niro avea rolul unui producător din industria cinematografică. Și acest mare patron își convoacă echipa cu o veste mare: “Pregătiți-vă smoking-urile, puneți în valize ținuta estivală, că… gata! Sîntem invitați la Cannes”. Pentru noi, jurnaliștii acreditați aici, pregătirile au fost cu atît mai simple cu cît în acest an, după un deceniu generos, n-am mai avut probleme cu covorul roșu. Noi ne-am pregătit carnețelele, ne-am verificat pixurile, ne-am strunit caii spre Otopeni, și… gata! Pe Coasta de Azur ploua cu găleata. Le-am plîns pe bietele actrițe ce pregătiseră decolteuri profunde. Cum de văzut nu mai era ceva decît pe ecrane, ne-am strîns în sălile de proiecție.
La data apariției acestor rînduri nu cunoșteam încă palmaresul și nici n-aveam curajul să-l anticipez. Dar o constatare putem face: e mai ușor să începi un film decît să-i găsești sfîrșitul. Multe promisiuni ale unor titluri din programul oficial au rămas nerespectate. De exemplu, filmul chinezului Jia Zhanghe, A touch of sin, era povestea unui miner pus în situația să-și facă singur dreptate, agresat de un baron local. 40 de minute am urmărit cu nesaț un Palme d’Or care mi se părea cert. Dar filmul mai avea de expus încă trei povestioare care i-au coborît binișor, dar sigur plafonul.
Așa încît mi-am pus speranțele în Inside Llewyn Davis al fraților Coen cu o minune de început, 20 de minute de încîntare despre viața folkistului Llewyn Davis. În centrul atenției stătea nu numai muzica, ci și o minune de pisoi care traversa mereu ecranul cînd nu te așteptai. Ar trebui ca Adrian Sitaru, tînărul autor al filmului Domestic, să-l vadă, ca să înțeleagă ce înseamnă să pui în valoare un patruped ofertant. Dar cînd falnica felină a fost din nou pierdută și a dispărut definitiv, cît sunt frații de Coen, voioșia a plecat și ea. Borgman, al danezului Warmerdam, a debutat și el bine, în regimul umorului absurd. Dar întrebat ce a vrut să zică prin filmul său, realizatorul a recunoscut, pe cinstite, că totul e improvizație, că habar n-are ce-a făcut, doar că i-a plăcut să-l facă. Asta se vedea și în iuțeala de mînă cu care începutul ludic s-a încheiat cu un căscat unanim al sălii. În ce-l privește pe italianul Paolo Sorrentino, el este un maestru al pierderii filmelor de sub control. Eroul din La grande belezza e un scriitor dandy care a publicat o singură carte, cea care l-a făcut celebru în cercurile mondene ale Romei. Începutul e promițător, dar împleticit ulterior printre citate – că doar nu degeaba personajul e scriitor.
Cîte idei, cîte elanuri și cîte ratări în doar patru file de catalog! Poate că ar fi cazul ca în cadrul programei analitice a școlilor de cinema să fie predat nu numai meșteșugul creării filmelor, ci și un curs despre cum să le închei, cum să cauți și să găsești acordul final al operei capabil să-l însoțească pe spectator spre casă. Aici mi se pare spațiul, zona, terenul în care derapează atîția realizatori, nu numai la noi. Și fiindcă, iată, ne-am ocupat de finaluri, să adăugăm, despre începuturi de aceasta dată, următorul:
P.S. Există la Cannes o instituție despre care știu mai mult studenții, fiindcă lor le e adresată, care se cheamă Cinéfondation. La fiecare ediție a marelui festival, există un concurs paralel al atelierelor studențești din care sînt selectați concurenții. Anul acesta, din selecție au făcut parte 18 asemenea filme, după vizionarea a 1.550 de titluri, propuse de 277 de școli din întreaga lume. Un juriu format din profesioniști de primă mînă, avînd ca președinte pe Jane Campion, a decernat trei premii, cu acoperire serioasă în euro, pentru finanțarea proiectelor viitoare. Primele două premii au mers, în 2013, către cineaști din SUA și Belgia, premiul 3 revenind tînărului nostru cineast Tudor Cristian Jurgiu, răsplătind scurtmetrajul În acvariu (ex aequo cu un film ceh). Tinerii cineaști nu vor uita niciodată primul pahar de șampanie franțuzească deschisă cu prilejul debutului lor la Cannes.
10 vizualizări
