Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Termenul “Omnibus” vizează, în jargonul cineaștilor, un teritoriu aparte: lungmetrajul colectiv. Animați de aceeași vocație, stimulați uneori de aceeași temă, un grup de cineaști fac un film comun. Italienii, îndeosebi, s-au arătat meșteri în această direcție, dar am avut și la noi asemenea experiențe, cum ar fi Amintirile din Epoca de Aur puse la cale de Cristian Mungiu. Ei bine, un asemenea „omnibuz” a fost lansat, recent, la Cannes. La inițiativa cîtorva generoși producători, 13 cineaști au explorat ceea ce […]

Să începem cu o pată de culoare. Imaginați-vă scena: „Welcome to The Grand Ceremony”, abia se distinge vocea lui Lambert Wilson, căruia sala îi răspunde cu un huo general. S-a întîmplat la retransmisia pentru presă a ceremoniei de închidere a festivalului care, potrivit tradiției, are loc nu în sala mare a Palatului Festivalurilor, ci în sala vecină “Debussy”. Imaginea, pur și simplu, a căzut. Banda de sunet funcționa, orbește. Și indignarea era generală fiindcă, la un moment dat, după minute […]

La întîlnirea cu fanii ei de pe pontonul hotelului Majestic a apărut cu o țigară într-o mînă și cu un platou de dulciuri în cealaltă. În cîteva minute era prietena tuturor, gata să răspundă celor mai extravagante și incomode întrebări. – A fost visul dvs. din copilărie să fiți actriță de film? – deschide tirul, cu vocea tremurîndă, un tinerel filiform. – În copilărie doream să fac balet, și neapărat clasic. Dar una vrei și alta iese. Mama dorea să […]

Marți, 13 mai, pe Boulevard de la Croisette. Artera centrală a Cannes-ului geme de lume, iar frecventele gîtuiri de trafic împing șoferii spre nebunie. Dar ceea ce dă forță și sens răbdării stoice a localnicilor este poster-ul dedicat de Gilles Frappier ediției a 67-a a faimosului festival, arborat, ca un drapel, în toate vitrinele. Afișul care anunță mult așteptata deschiderea de mîine, miercuri, a celui mai mare festival cinematografic internațional din lume le-a fost inspirat autorilor de capodopera felliniană Otto […]

Berlinala acestui an ar putea fi rezumată în cîteva cifre și titluri de filme. 1.600 este, de pildă, cifra invitaților de marcă din toate profesiile cinematografice care au călcat, anul acesta, covorul roșu, între care Michel Gondry, Tony Leung, Christoph Waltz, Wes Anderson, Patricia Arquette, Pierce Brosnan, George Clooney, Matt Damon, Catherine Deneuve, Jean Dujardin, America Ferrera, Ralph Fiennes, Bruno Ganz, Jeff Goldblum, John Goodman, Shia LaBeouf, Richard Linklater, Ken Loach, Andie MacDowell, Bill Murray, Edward Norton, Alain Resnais, Martin […]

Înainte de toate, o mărturisire rușinoasă: nu sînt și n-am fost vreodată „microbist”. Ultimul meci de fotbal din palmaresul meu l-am văzut la varsta de 6 ani! Dar filmul celor doi Porumboi m-a impresionat pînă la lacrimi. La vîrsta de 8 ani, ne avertizează un generic introductiv, Cornel a devenit mesagerul morții tatălui său! Un străin i-a strecurat în palmă un răvaș destinat arbitrului, precum că, dacă se mai bagă în vreun meci de fotbal, se întoarce acasă în sicriu. […]

Berlinala a împlinit anul acesta 64 de ani, vîrstă a maturității și a opțiunilor definitive. Dar aici, la Berlinale Palast, primele zile descurajează. Sau poate om fi noi grăbiți din cale afară? Festinul a debutat cu The Grand Budapest Hotel, o ecranizare după Stefan Zweig, în care Wes Anderson, autorul lui The Royal Tenenbaums, își rămîne mai curînd fidel sieși decît modelului literar, introducîndu-și personajele excentrice în enigmatice tragicomedii. Dar ce distribuție sărbătorească! Ralph Fiennes, Murray Abraham, Mathieu Amalric, Willem […]

Invitația era clară: fusesem convocat la un rendez-vous. Și – noblesse oblige – trebuia să-l onorez, fiindcă gazda era… cinematografia franceză. Acest rendez-vous (de fapt, un festival intitulat astfel) se ține de 15 ani deja, în fiecare ianuarie, la Paris. Locul acțiunii: Place de l’Opéra. Motor! Ceea ce mi-a atras din primul moment atenția a fost ambianța. Obiectivul nostru era hotelul Scribe, din Place de l’Opéra, care are amenajat, pînă și azi, la subsolul său, un „Salon Indian”. Cazat la […]

LUPU* (732 spectatori) Lupu trăiește cea mai stranie vară din viața sa. Mama lui are un nou iubit, fata care se lipește de el desprinzîndu-se din holurile întunecate ale blocului e posibil să nu existe, iar tatăl mort îi cere ajutorul din camera alăturată.Urît și scabros, filmul luiBogdan Mustață plictisește, intrigă, stupefiază! Singurul lucru cît de cît remarcabil este prezența lui Sergiu Nicolaescu, curajul cu care acesta acceptă rolul unui bătrîn vetust și decrepit, cu cîteva luni de a se […]

DÉJÀ-VU?* (1.630 spectatori) Păi, dacă tot le-am văzut deja, de ce le-am mai vedea încă o dată?Doar ca să înghițim subiectul cu care sîntem ademeniți? În speță, ceva despre un Mihai, care, traversînd dificil criza vîrstei de mijloc, o lasă pe Valeria după ani de căsnicie, deschizînd un capitol amoros cu Tania. Ei și?! Păi, vedeți, tocmai aici intervine experimentul, un cinema „subiectiv” după moda Sitaru, dar dus pînă în pînzele albe de un autor convins că poate imita orice. […]

SUNT O BABĂ COMUNISTĂ (16.732 spectatori) Stere Gulea aduce pe ecrane un menaj de pensionari, în luptă cu sărăcia „decentă”. Primind vizita mult așteptată a fiicei lor din Canada, ei descoperă, îngroziți, cît de strînsă de gît e „americanca” în conjunctura crizei economice. Cînd fiica îi mărturisește că ea și soțul ei canadian sînt pe cale să-și piardă casa ipotecată la bancă, tocmai cînd au un copil pe drum, „baba comunistă” nu ezită să-și amaneteze întreaga ei gospodărie de la […]

LOVE BUILDING(25.400 spectatori)* Dacă n-aveți ceva mai bun de făcut, iar relația conjugală scîrțîie, petreceți cu aleasa dvs. o săptămînă într-o tabără menită să "recondiționeze" cupluri ajunse într-un moment dificil. Acolo veți găsi șapte perechi în impas (printre care una provenită de pe misterioasele tărîmuri ale Lesbosului), care au dat peste psihologi chiar mai distruși decît ele, dar și urme ale unor structuri de cinema dezinvolt postmoderne într-o “comedie dramatică”, dramatic de vidă. Organizatorii impun, între deșteptarea de la ora […]

Cine naiba sînt armânii? Cinci oameni erau în sală, și cu sigurantă armâni! Toți solitari și toți vibrînd la unison, urmăreau povestea lui Toni Caramușat (nume sugerat poate de neuitatul Toma Caragiu), eroul filmuluiNu sînt faimos, dar sînt aromân.Toni e totuși faimos, de cînd cu documentarul său despre "cele 12 adevăruri absolute ale aromânilor" și a beneficiat, în L.A., de premiul pentru cel mai bun film al anului. Regizorului din film (interpretat de chiar regizorul, scenaristul și producătorul Toma Enache) […]

După ce a înhățat Palme d’Or-ul aplicînd“palme” și celor două interprete ale sale, Abdellatif Kechiche și-a trimis pelicula* prin festivaluri, așa încît poți s-o întîlnești pretutindeni, de la Namur la București. Ei, ce-o fi avînd această Adèle, de-a făcut o asemenea carieră diplomatică? La 15 ani, Adèle știa că o fată “iese” cu băieții. Buclucul e că ea oscilează între o relație hetero, cu pipăieli inocente la cinema, și o incendiară iubire lesbiană.Realizatorul urmărește trezirea sexualității eroinei sale, între spasmele […]

“Ei, cum a fost?” este întrebarea care m-a oprit din drum cel mai frecvent în aceste ultime zile. Cum a fost, adică, pentru ca juriul festivalului filmelor francofone să ajungă să acorde Marele Premiu Poziției copilului tot lui Călin Peter Netzer, învingătorului de la Berlin. S-o recunoaștem, o întrebare, dacă nu fără răspuns, cel puțin greu de răspuns! Dacă, la Berlin, explicația mea era simplă, selecția festivalului fusese neobișnuit de slabă, și Poziția copilului, ca cel mai bun film, era imbatabilă […]

Dupăo lungă tradiție de 28 de ani deja, Festivalul Filmului Francofon se deschide din nou la Namur, mereu la început de toamnă. Trofeul pus în joc este Bayardul, o frumoasă statuetă (în aur, argint sau bronz, după preferințele competitorului!), înfățișînd un cal care își desprinde călărețul de sol. Este miniatura unui monument ridicat la Dendermonde, unicul poate, dedicat nu unui cavaler, ci unui armăsar, dar nu unul oarecare, ci înaripat, elogiat pentru prima oară cu un mileniu în urmă într-unul dintre […]

Cu puțin înainte de a-mi lua zborul, la propriu, spre Cannes, s-a nimerit să văd un film intitulat Panică la Hollywood, în care Robert de Niro avea rolul unui producător din industria cinematografică. Și acest mare patron își convoacă echipa cu o veste mare: “Pregătiți-vă smoking-urile, puneți în valize ținuta estivală, că… gata! Sîntem invitați la Cannes”. Pentru noi, jurnaliștii acreditați aici, pregătirile au fost cu atît mai simple cu cît în acest an, după un deceniu generos, n-am mai avut […]

Ce înseamnă să ai 17 ani și să percepi timpul, din ce în ce mai ascuțit, sub presiunea transformărilor intime, chinuitoare, deși dorite? Isabelle ajunge să-și scoată la mezat trupul nu din nevoia de bani, nu pentru a supraviețui sau a-și plăti măcar taxele la facultate, ci dintr-o vagă și viscerală necesitate, așa cum alții devin dependenți de droguri. Esențialul e ca fructul, cerut instinctual, să fie interzis. Acest Belle de jour al lui François Ozon (14 lungmetraje la 46 de […]

M-a bîntuit multă vreme amintirea ecranizării lui Gatsby de acum 40 de ani. Romanul inspirator i-a aparținut desigur lui Scott Fitzgerald, dar adaptarea a fost semnată atunci de un nume care avea să devină la fel de ilustru: F.F. Coppola. De aceeași glorie s-a bucurat și interpretul său, Robert Redford (în prima versiune, din 1949, titularul era Alan Ladd). Cu toate aceste argumente retrospective, filmul mi-a ramas în memorie mai mult ca o transpunere monumentală, dar fadă, fără suflet. O așteptare […]

Un cineast – la prima vedere debutant – a reluat povestea românului lui Titus Popovici Moartea lui Ipu, făcînd din ea, pentru a doua oară, film. M-am și întrebat ce-ar mai putea adăuga nou în raport cu filmul produs de Sergiu Nicolaescu în 1971. Și totuși, ceva nou aduce: prezența lui Gérard Depardieu în „nebunul” satului, unul dintre rolurile de „forță a naturii” în care fulminantul actor se complace mereu, fiindcă se joacă pe sine. De altfel, și Harvey Keitel […]