Invitația era clară: fusesem convocat la un rendez-vous. Și – noblesse oblige – trebuia să-l onorez, fiindcă gazda era… cinematografia franceză. Acest rendez-vous (de fapt, un festival intitulat astfel) se ține de 15 ani deja, în fiecare ianuarie, la Paris. Locul acțiunii: Place de l’Opéra.
Motor! Ceea ce mi-a atras din primul moment atenția a fost ambianța. Obiectivul nostru era hotelul Scribe, din Place de l’Opéra, care are amenajat, pînă și azi, la subsolul său, un „Salon Indian”. Cazat la Scribe, n-ai de coborît mai mult de două-trei niveluri și aterizezi, cu liftul, în plină istorie a cinematografiei! Scrisesem în nenumărate rînduri despre acest local, dar îl vedeam pentru prima oară. Aici, în urmă cu exact 119 ani, s-a desfășurat prima proiecție a cinematografului care le-a adus fraților Lumière, în ziua de 29 decembrie 1895, un cîștig de 35 de franci. Comparați-l cu cele 50 de milioane de intrări la cele 480 de filme franțuzești aflate, anul trecut, în exploatare, dintre care numai zece au înregistrat fiecare mai mult de un milion de spectatori în străinătate, și veți avea sentimentul transformării unei experiențe locale într-o industrie de plan mondial.
De fapt, așa-numitul „rendevu” este un festival cinematografic original, organizat anual de societatea Unifrance, cînd începe a-și număra, peste iarnă, bobocii. Bilanț în care se trece, în revistă, pe țări, exportul filmelor franceze achiziționate pentru sălile străine, iar actorii și realizatorii vin să le promoveze, pe rînd, în fața unor ziariști, producători și distribuitori, în adevărate maratoane de interviuri.
Adevărul este că, la ora bilanțului, cinematografia franceză pare a se ține bine. În capul celor mai vîndute produse ale ei s-a aflat, în anul trecut, cu cinci milioane de intrări, o comedie cu mafioți americani a lui Luc Besson, Malavita, avîndu-l ca protagonist pe Robert de Niro. Ea a a fost urmată de alte nouă titluri care au spart casele de bilete din străinătate. Anul trecut, cele mai multe filme franțuzești le-au importat americanii, dar pe locul secund s-au aflat, pentru prima oară… chinezii! Deși au achiziționat doar șapte producții, nu mai multe decît noi, le-au diseminat în zeci de cópii, adunînd în schimbul lor, finalmente, nu mai puțin de 280 de milioane de euro.
Se pare că chinezii au preferat divertismentul. Alții au avut, însă, opțiuni diferite. De pildă, un campion redutabil al anului trecut s-a dovedit Amour, sumbrul film al lui Michael Hanecke, care a adus în fața ecranelor nu numai 900 de mii de americani, dar și – surpriză îmbucurătoare – 80 de mii de cinefili din Coreea de Sud. Cît despre faimoasa La vie d’Adèle, deși lansată pe ecranele internaționale în octombrie, a depășit, deja, un milion de intrări, dintre care 250 de mii în Italia și SUA și 100.000 în Marea Britanie.
În ce ne privește, noi am „licitat” pentru ecranele românești șae filme: ultima producție a lui François Ozon, Jeune et jolie, Une promesse, puternică dramă a lui Patrice Lecomte, inspirată de un celebru roman al lui Stefan Zweig, Jimmy P., aprinsă dezbatere în jurul psihanalizei, Belle et Sébastien, o odă închinată muntelui, Perfect Mothers, o nouă creație a frumoasei Anne Fontaine, și, să nu vă mirați, Angelica, marchiza îngerilor, care, acum exact 50 de ani, a făcut ravagii în rîndul publicului nostru. Dar la această nouă versiune filmică a unui roman în 11 volume, îngăduiți-ne să revenim cu o viitoare ocazie.
