Săptămîna trecută, la o bere cu băieţii în seara de după cutremurul de dimineaţă, un amic ne-a povestit ce-au păţit ai lui, la ăla din ’77, la un spectacol într-un Cămin Cultural, undeva prin Bistriţa.
În momentul în care pămîntul a început să danseze, pe scena pavoazată, în stilul vremii, cu drapele ale partidului, se producea un iluzionist care chinuia nişte trucuri ieftine cu eşarfe colorate şi monede scoase/băgate prin gură, nas şi urechi. Pînă cînd cineva a realizat ce se întîmplă, de fapt, şi a urlat „Cutremuur!“ (provocînd, desigur, o panică generală), sala a stat liniştită cîteva secunde, fiecare spectator gîndind aproximativ acelaşi lucru: Ce tare e magicianul ăsta… Uite, acum mişcă steagurile şi cortina! Oare cum o fi făcînd?
