* Pe România o cam doare capul azi; în plus, are gura cam uscată. România a cam băut multă apă de dimineaţa, de cînd s-a trezit, dar se iartă: ieri a fost ziua ei şi a sărbătorit, s-a mai întins cu băieţii la discuţii în jurul frapierei, că fasolea cu costiţă face – se ştie – sete. Oricum, ieri a fost frumos şi festiv, m-am simţit ca în adolescenţă, cînd se băga "Album duminical" la televizor. Am avut paradă şi film românesc la ProTV şi veselie, au lipsit doar "Viaţa Satului" şi nişte pionieri care să recite. În cinstea evenimentului, Google a băgat siglă cu specific, adică, după cum scrie în Adevărul, "în locul literelor O au fost desenaţi patru români, îmbrăcaţi în port popular, care dansează hora".
Nu ştiu de cîţi români e nevoie pentru a încinge o horă, dar bănuiesc că mai mult de doi. În locul fiecărui "o" din sigla Google e, de fapt, cîte un flăcău în port popular care ţine de mîini o mîndruţă îmbrăcată tot de la magazinele de artizanat. Clar că nu e horă, cel mult un banal joc pe perechi, strămoşul dansurilor slow cu pipăială, de azi. Poziţia trupurilor lor îmi sugerează mai degrabă că, în secunda următoare, cele două leliţe au fost întinse pe spate, în căpiţă. Asta n-ar trebui să ne lezeze demnitatea naţională, fiindcă hora, oricum, nu-i un dans românesc.
* După Ziua Naţională am aflat din Jurnalul Naţional că "Halucinant: China a copiat o bucată din… Europa". Mai exact, chinezii au reprodus, lîngă Beijing, oraşele Veneţia şi Florenţa, pline de restaurante şi magazine cu produse italiene, pentru chinezi, care se înghesuie să mănînce şi să cumpere. Interesant, dar nu e tipic chinezesc, că şi americanii au băgat, în Las Vegas, fragmente de Europă. De fapt, chinezii au copiat copierea. Oare ăia de pe străzile Veneţiei şi Florenţei din China sînt cerşetori originali români sau nişte localnici deghizaţi?
* Tot de Ziua Naţională am aflat şi din Naţional ce a spus Viorel Lis, domnul ăla, care îi imita, la televizor, pe Shrek şi pe Spiderman (chiar, că veni vorba: după nume, Spiderman era evreu, nu?), despre tînăra şi trupeşa sa nevastă: "Oana e platina mea!". E, într-adevăr, un compliment de senzaţie: ştiu cît de importantă este platina încă de pe vremea în care aveam Dacia 1300 şi îmi făcea probleme delcoul.
* Scria în Click! că Siviu Prigoană propune modificarea Constituţiei încît să se schimbe Imnul Naţional şi data Zilei Naţionale. O idee bună: păi, "Deşteaptă-te, române!" e trist, cu versuri prea multe şi prea greu de ţinut minte, adormi pînă termini să-l cînţi. N-are nici un refren uşor de fredonat, nu se poate dansa, nu merge nici la chefuri. Sînt convins că, de exemplu, Dansul Pinguinului ar prinde perfect, fiind vesel şi fără cuvinte, iar la ocazii solemne se poate ţopăi şi fluiera. Sau altă variantă, un imn care nu va putea fi acuzat niciodată de discriminare ("Deşteaptă-te, române!" nu se adresează şi maghiarilor, germanilor, ţiganilor etc.), versurile sale referindu-se la absolut toţi cetăţenii: cîntecul ăla, care începe cu "Cine-i născut în ianuarie, să se ridice sus".
Cît despre 1 Decembrie, gîndiţi-vă că e frig, terasele sînt închise, iar statul cheltuie ca fraierul să dea la popor fasole cu costiţă şi ţuică fiartă, cînd s-ar scoate lejer cu bere la butoi şi mici, la iarbă verde. Trebuie o nouă Zi Naţională pe la sfîrşitul primăverii sau începutul toamnei (mai puţin cînd e lumea plecată prin concedii şi e caniculă); dacă nu se găseşte vreun eveniment important în acea perioadă, se poate trece la o Zi Naţională mobilă, care să se anunţe cu o săptămînă înainte, funcţie de prognoza meteo. Că mai puţin contează ce se sărbătoreşte, ci cu ce. La consumaţie mă refer.
