Nu spun că e un lucru rău, dar e un lucru prost ca Dan Petre să fie directorul Institutului Diplomatic Român (IDR).
Petre gustă când noi auzim și pipăie când noi mirosim, din motive răsucite, pe care numai prințesa Briana Caradja, fosta lui soție, le cunoaște. IDR este uzina care furnizează experți în domeniul relațiilor internaționale și al diplomației. Corpul experților este de două feluri: de rit ceaușist și de rit european. Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2013, din 16 octombrie 2013, se acordă drepturi experților ceaușiști, cu o vechime neîntreruptă de cel puțin 15 ani în MAE, care la data de 31 august 2010 erau deja pensionari. Aceștia vor beneficia de o indemnizație diplomatică lunară de maximum 3.571 de lei. La o pensie de ambasador ceaușist, de 6.000 lei, cu încă aproape 4.000, faci circa 2.000 de euroi pe lună, bani cu care te poți plimba prin toată lumea. Dacă te pensionezi în 2010, înseamnă că ai văzut lumina zilei cam prin 1945, ai terminat facultatea cam prin ’67, iar până la revoluție ai prins cam 22 de ani de diplomație roșie. “Străinii” – cum au fost alintați, de către funcționarii ceaușiști din MAE, diplomații intrați în sistem după 1989 – n-au nici o șansă să pupe indemnizația cu pricina. Guvernul a găsit și o motivație pentru a-și justifica suspecta dărnicie: diplomații pensionari se vor implica în organizarea Forumului Anual al Strategiei UE, pentru regiunea Dunării 2013. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 646 din 21 octombrie 2013, și măsurile ei se vor aplica începând din 2014. IDR este parte a acestei ticăloșii, prin patalamalele de recalificare pe care le furnizează periodic experților ceaușiști. Nu spun că e un lucru rău, dar e un lucru prost ca Dan Petre să închidă ochii la acest stil de lucru al IDR, dar din partea institutului nu poți avea mari pretenții, câtă vreme e copilul ușor retardat al Externelor.
