Nu se poate spune că în PSD n-ar exista și azi, cum au existat mereu în istoria acestui partid, tabere, găști, bisericuțe. Numai că, spre deosebire de alte perioade, urmașii boierilor trădători Sassu și Duvăz au pierdut obișnuința uneltirii. Partidul ar scormoni în propriile adîncuri după niște oameni care să-l poată înlocui pe Dragnea în eventualitatea unei condamnări definitive, numai că asta presupune întîlniri, discuții, tratative. Adică o serie de activități care implică mulți oameni în care trebuie să ai încredere. Or, tocmai încrederea începe să lipsească în partid, iar cei care ar putea pregăti viitorul PSD-ului se tem să nu aibă soarta lui Ponta, a lui Ivan și a altora care au luat-o pe drumul dispariției din sondaje. Ecaterina Andronescu a răbufnit solitar, crezînd că semnele discrete făcute cu ochiul de către diverși aveau rolul de a o încuraja și de a o asigura de susținerea de care se bucură. Numai că ori semnele respective existau doar în închipuirea Abramburicăi, ori ele fuseseră, de fapt, prost interpretate. Cînd s-a apucat să-și sune colegii ca să-i întrebe de ce nu i se alătură, Cati s-a lovit de aceeași reacție: “Hai, cucoană, ce ai? Cînd ți-am făcut eu cu ochiul? Poate, nu știu, da’ nu e ce credeai mata, ci voiam să te chem deoparte, să-ți arăt tatuajul cu «Liviu Forever» pe care tocmai mi-l făcusem”.
Hăituiți pe de-o parte de Opoziție, înjurați din ce în ce mai fără fereală de unii, priviți cu scepticism de alegători, pesediștii așteaptă o minune care să-i salveze înaintea alegerilor de anul viitor și din 2020. Între timp, clipesc din ce în ce mai des, asumîndu-și riscul ca fiecare să înțeleagă ce vrea.
2.552 de vizualizări
