Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Il Prostino

Zoom Il Prostino

Mă așez la coadă la Poșta Română să trimit un colet. Că-i mai ieftin decât cu vesticii. Sau poate-s eu mai patriot – mai ales când e să dau bani de la mine. Și mai era cineva la rând în față, dar nu m-am pus fix în coasta lui. Că-s pudic și nu-mi place să intru în sufletul omului pe la cozi, să-i văd chitanțele și restanțele.

Și cum stăteam eu așa, mai acana, vine un alt ins, un domn mai în vârstă, și caută cu privirea o coadă mai ofertantă. O vede fix p-a mea. Eh, și cum eram eu cam la un metru în spatele primului client, ăla de la ghișeu, îl văd pe moșnegar că se scobește de niște hârtii cu Iorga, și, mimând inocența, cu aerul unuia care, vezi, Doamne, nu știe sigur dacă e-n locul potrivit, domnia-sa, hop, intră pe șest între mine și ăl din față. Bătrân-bătrân, dar strecurător. Știe că-i pe nașpa, că-l văd c-o face pe prostu’, dar îl las. Ce să mă complic.

Ajunge moșnegăraia la ghișeu, nu-ș’ ce cere, dar Poșta Română se scuză că n-are să-i dea. Și dintr-o dată moșocu’ se bosumflă și-ncepe să blameze vocativ. Încep să sară din el nemulțumiri adresate creștinei de la ghișeu și poștei, cum că n-au de nici unele și că-s prost organizați, ca pe vremea comuniștilor. Apoi o dă în înjurii către stat. Cum că s-a furat tot. Că-s toți pe orienteală și că e o țară plină de șmenari. Ba îi mai asmute și pe alți codași. Și iar se ia de comunista de la ghișeu, ca și cum ar fi vina dânsei că resursele poștașului român sună întotdeauna a gol.

Casierița tace și îndură. Și nimeni de la celelalte cozi nu-i ia apărarea. Eu, când văd o funcționară comunistă pusă la zid de logica impecabilă a unui cetățean cinstit ca domnul, imediat se umflă tărâța-n mine – dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și unzine. Și-mi vin dracii. Și mă bag peste moșu:

– Auzi oaie, dacă tot o arzi că nu-ți pică bine când toate-s pe orienteală în țară, n-ai vrea mata măcar să nu te mai bagi în față? Sau te faci că n-ai văzut că mai era un fraier la coadă?

– ‘Ai, dom’le, lasă-l, nu vezi că-i bătrân? – se aude în sfârșit o voce.

În concluzie, ne cam lipsește pertinența. Dar și compasiunea. Iar pentru idioți există mereu o scuză. Vina nu e niciodată a lor.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale