Articole scrise de: Cip Ieșan

luni, 5 februarie 2018 -

Eram într-o mare de copilandri, împinși într-o balustradă, cu toții cu mâinile întinse cu câte un carnețel și un pix, ca să le semneze Roger. Eu aveam o șapcă albă de tenis la mine, pe care voiam să mi-o marcheze și mie idolul. Și p-aia o băgam în față. Că nu știam când îl mai prind așa de-aproape. Și eram ditamai talanul, diavol grotesc, în toată puterea vârstei, în aglomerarea aia, și-i călcam nejudicios pe ăștia mici pe capete, doar-doar […]

luni, 15 ianuarie 2018 -

Îmi zice că mă tunde stil nomad, rebel de plajă, ca Patrick Swayze în filmul ăla când sare el cu parașuta, cu surferii. Eu, când am auzit de tunsoare nomad și de Swayze, mă și vedeam copil la mare, ars de soare, decolorat, Florin Răducioiu, Eforie Nord ’94. La Belona. Luai pizza la felie și lapte bătut. Era cu cabanos. Un mic rebel fără cauză. Sunt vagabondul vieții mele, dar măcar miroase puțin a speranță. Așa că pun botu’ și […]

joi, 4 ianuarie 2018 -

N-am pretenții de la fată. Îi place să călătorească. Să își pună poze de pe unde a fost. La munte, lângă munte, la turn, lângă turn. 32 de ani. Are păr creț și suflet liber. „Dacă un cetăţean se masturbează în faţa fetiţei tale, nu va mai putea fi arestat“ e un titlu pe pagina ei de Facebook. A dat și ea share. Pentru că, pe lângă poze din excursii, susține și lupta anticorupție. Ar trebui să mă războiesc cu […]

luni, 11 decembrie 2017 -

Oamenii au ieșit din case să vadă cum trec tancurile. Și erau cu stegulețe. Și de toate vârstele. Și tineri cu copii în brațe. Și ei cu stegulețe. Câte un tricolor la căciuliță. Câte un drapelaș mic în piept. Să ne unim cu țara. Și o mamă avea lacrimi în ochi. Și se gândea undeva, departe, la viitorul țării, uitându-se la tinerii de pe tancuri. Se uita, cu speranță, măi, mamă, măi. Bucuroasă că sunt mulți patrioți ieșiți la drumul […]

luni, 4 decembrie 2017 -

Ceva slinos de tot. Geacă de piele. Degete scurte. Genul care mănâncă un pui de la Mega, direct din pungă, în parcare la portbagaj, și se șterge pe bonul fiscal. Apoi ciupește și-o colegă de cur, între două navete de bere, în spate la aprozar. Așa, în glumă. Cică-i flirt. Și proasta râde. Cam așa era tipu’ care-mi blocase mie mașina. Dar lăsase un număr în geam. Că dacă lași un număr în geam, atunci e OK. Nu mai ești […]

luni, 27 noiembrie 2017 -

Într-un club, un papagal grizonant – salt and pepper cică se zice – ținea o blondă sub protectoratul lui. Vasala, cu vreo douăzeci de ani mai mică, cotcodăcea pe lângă el. Alte două se zbenguiau împreună și-o făceau pe betele. Un pitic bărbos cu meclă de creativ „din industrie” anexase și el o copilă, și-i explica ceva pe după o bere. Io dansam în ridicolul meu, într-un colț, pe etajeră, căutând să par din schemă. De dans, ce să mai […]

luni, 20 noiembrie 2017 -

Mă așez la coadă la Poșta Română să trimit un colet. Că-i mai ieftin decât cu vesticii. Sau poate-s eu mai patriot – mai ales când e să dau bani de la mine. Și mai era cineva la rând în față, dar nu m-am pus fix în coasta lui. Că-s pudic și nu-mi place să intru în sufletul omului pe la cozi, să-i văd chitanțele și restanțele. Și cum stăteam eu așa, mai acana, vine un alt ins, un domn […]

luni, 30 octombrie 2017 -

Vecina nu-l mai văzuse pe taică-meu de zece ani. Pe vremuri, când se mai vedeau întâmplător prin lift sau pe la ședințe de locatari, să mai dezbată fondul de rulment, tata era un fel de domn în ochii ei – trăgea de-o servietă de sclăvoi la instituție, mânuia hârțogăraie, știa să poarte și guler, frumos, elegant, finuț. Să trăiți, domnu’ Ștefan. Grizonant. Tot ce trebuie. Și-acum dau ăștia doi nas în nas chiar la intrarea în bloc. Doamna, vecina, mai […]

luni, 23 octombrie 2017 -

Vorbea amicul meu cu o doamnă, despre DNA și despre soft-uri de interceptare pe care se zice că le-ar fi cumpărat anticorupții. Tipa zice că nu e interesată de interceptări, că-s conspirații, că nu se poate face așa ceva din punct de vedere tehnologic. A vorbit ea cu IT-iști. Știe. E informată. Că e doar fake news, să ne calmăm, și mai trage-un fum. Tot ea, că interceptările se fac de SRI, și nu de DNA. Așa că să nu […]

luni, 9 octombrie 2017 -

El un bursuc cu părul rar, iar ea o fată voioasă din popor. Au insistat să mergem. Am mers. Ne-au pus la masă. Cavaleri ospitalieri. Ne-am așezat. Am mâncat. Am băut vin. Ne-am vorbit, ne-am povestit, ce rămâne de făcut? Păi, hai să mai și plecăm, ușor. Că e târziu și se luminează a ploaie — cum zicea tataie când i se lua de musafirii accidentali care se-mpiedicau la amiază, la un șpriț de vară, și-i apuca până după telejurnal. […]

luni, 2 octombrie 2017 -

Când eram prin clasa a 6-a, aveam cam o viață dublă. Acasă eram mielușel, iar la școală șmenar. Ai mei lucrau mult, și-atunci mamaie avea grijă de mine și dormea la noi. Cum nu avea camera ei, ce să vezi, dormea cu mine în pat. Eu, foarte discret cu viața mea „intimă” de la 12 ani, nu divulgam nimic în trezire. Dar după lăsarea așternuturilor, cu mamaie lângă mine, mai apucam și mai deschideam gura, de una, de alta. Și […]

luni, 18 septembrie 2017 -

Fusese una dintre nopțile alea când îți ies toate șustele. Ieșim din club și ne facem loc lângă el pe bancă, probabil mult mai zgomotoși decât ne dăm seama. N-avem loc, că eu și cu cele trei fete suntem prea mulți pentru banca deja ocupată la jumate de bărbatul de 40 plus. Fetele se dau în stambă, mie-mi surâde. Mă așez cât mai lângă străin, ca să le las lor loc. Dar una dintre ele se pune chiar în brațele […]

luni, 4 septembrie 2017 -

O văd în urma-mi, de când intru în scara blocului. Grăbesc pasul. doar, doar s-apuc să intru în lift până vine și ea cu fii-sa. Chem liftul, dar al naibii e tocmai la 9. Și vine olog, de parcă stă. Se-aude ușa blocului trântind, și după ea, doamna cu fii-sa. N-am scăpat. Pufăia din greu. Ca o cisternă. din toate orificiile. Cald afară. Urme de transpirație avea pe sub sâni și cutele burții. Puma se udase și ea toată. În […]

luni, 28 august 2017 -

Pe motiv că era vineri, zi de salariu și Sfântă Mărie Mare, s-au milogit de mine să le plătesc lucrarea. Nu terminaseră. Mai aveau puțin la un colț. Chiar la un colț mai aveau de lucru. Și mici chestii de îndreptat, finisaje, treabă de cinci minute. În fine, detaliile ne omoară, dar că să le dau, că au și ei un week-end în față, și că vin ei, din proprie inițiativă, și termină lucrarea, cu prima ocazie. Să le dau, […]

luni, 21 august 2017 -

Doi limbrici, în pantaloni scurți și șlapi, ne-așteaptă în parcare la benzinărie, lângă mașina pe care vor să ne-o vândă, și trag dintr-o țigară. Încă nu ne-au reperat. Și sunt degajați. În starea lor naturală. Zic să n-am idei preconcepute și să sar cu remarcile mele mofturoase, căci am tendința să mă grăbesc cu aprecierile precoitale și să discriminez pe unul și pe altul, în funcție de grimasa durerilor la bască pe care le afișează. Dar, între noi vorbind, ăștia […]

luni, 14 august 2017 -

Pe tren, cu bagajele, lume amărâtă, care-a pus un ban grămadă, să meargă la vraja mării. Tranca-tranca, Cernavodă, uite, mami, podul. Vagon comun. Vise comune. Totul pipernicit, econom, meschin, dar în același timp să ne stea părul bine și să avem tricouri călcate. Delicate. Peste tot, oameni neglijenți. Mănâncă sendvișuri cu sălămet. Râd tare. Nu trebuie să le vezi fețele ca să-i știi. Ca să-i cunoști. Râd mult. Prea mult. Să fie din belșug. Abundență. Suficiență. O ardem emancipat, dar […]

luni, 31 iulie 2017 -

O colegă de-a mea, în urmă cu mai mulți ani, și-a pierdut mințile după un militar american. Ea, mult mai tânără, el ceva mai vârstnic, trecut prin vreo două războaie. Foarte frumos. O dragoste ca-n filme. Fulgerătoare. A fost o problemă când l-a dus ea acasă, să-l prezinte familiei, că tatăl fetei nu era așa deschis la alte rase, iar americanul, mai puriu, așa, era pe alocuri și foarte negru. Un negru rasat, ce-i drept, ce bătea oleacă în Idris […]

luni, 31 iulie 2017 -

Mergeam în spatele a două doamne și le-auzeam vorbind. Una îi zicea ăleilalte ce văzuse ea scris pe garduri – treaba aia care apare peste tot, cu „nu te preocupa, totul va fi bine”. Asta de vorbea era extaziată toată, cum că doar ce vede scris pe undeva un așa îndemn frumos și toată ziua i se schimbă. Privește cerul și e de bine. Ailaltă tocmai mânca un pateu Georgiana de la colț și încă avea brânzet în mustață, dar […]

luni, 17 iulie 2017 -

S-a urâțit lumea de tot. Oriunde te uiți, e numai urât. La terase cu verdeață și poezie, între un coșuleț de paie și-o biclă rezemată, e toată lumea bună și mondenă – fașoniste, artiști, muzicanți, laolaltă cu expați și creativi. Da’ urâți mai sunt… Băieți și fete deopotrivă, urâți. Zic de toți fomiștii ăștia de bărboși cu talente și scurtmetraje care-o ard freelancer-i, dar care n-au decât de-o bere și se excită la un cotlet pușcărie, dacă-l văd pe viu. […]

luni, 10 iulie 2017 -

Trec des pe lângă duba de la #rezist. E duba aia albă, parcată mereu în Piața Victoriei, la doi pași de protest. A cui e? Ce-i pe dinăuntru? Care-i faza cu ea? Că de pe-afară nu se înțelege prea mare lucru. E un panou galben cu #rezist în geam și-un tricolor. În rest, liniște mormântală. Deunăzi, trec iar p-acolo și ginesc ușa deschisă. Zic: taci, că i-am prins pe rezistenți. Ce sorosisme s-or fi împuiat prin năuntru? Șansă unică să […]