Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Prințul mareelor

Zoom Prințul mareelor

Pe tren, cu bagajele, lume amărâtă, care-a pus un ban grămadă, să meargă la vraja mării. Tranca-tranca, Cernavodă, uite, mami, podul. Vagon comun. Vise comune. Totul pipernicit, econom, meschin, dar în același timp să ne stea părul bine și să avem tricouri călcate. Delicate.

Peste tot, oameni neglijenți. Mănâncă sendvișuri cu sălămet. Râd tare. Nu trebuie să le vezi fețele ca să-i știi. Ca să-i cunoști. Râd mult. Prea mult. Să fie din belșug. Abundență. Suficiență.

O ardem emancipat, dar mâncăm ciorbiț’ de burtă la târâie-tavă. Luăm doza de bere de la alimentară, că-i mai ieftin decât pe plajă. Și iaurt de colo, și pâine de dincolo, și pepene din piață. E bun pepenele la plajă. Răcoritor. Păstrează punga, să pun cojile.

Și ne luăm doar un șezlong, ca s-avem umbrelă. I-am făcut pe fraieri. Nu ne duc ei pe noi.

La apus, jucăm șeptică. Pe plajă, vorbim politică. Șefi, copii, mașini, bijuterii. Ce-am vrea și ce-am dori. Și râdem tot mai zgomotos. Scuturând nisipul de pe picioare cu prosopul de față. Viață!

Iară seara, luăm hamsii și porumb fiert pe faleză. Frumos, elegant, finuț. Un sejur, vreau să mă bucur.

Aici veneam când eram mici. Aici ne cazam. Aceeași cameră în care dormeam la 10 ani. Confort lux. Nimic nu se schimbă. Facem aceleași lucruri. Staționăm. Stagnăm. Încet și sigur ca un Cadillac, stricat. Dormităm. Pe noi. Și reciclăm amintiri. Aceleași povești, aceleași snoave, hăhăială, bă. Și e bine. Totul e în regulă. Este OK.

Am vrea să însemnăm, dar nu ne preocupăm. Ne credem prezenți, dar am expirat de mult. Și urâți mai suntem. Urâți. Femeile pătrate. Permanent roșcate. Și bărbați rotunzi. Obtuzi. Și-o căutătură urâtă. Balcanismu-i doar o scuză.

Scriam recent ceva despre urâțenie și-un domn a comentat. “Vrem să părem frumoși, deștepți și tineri pentru că suntem atât de bătrîni, de urâți și de morți. Putem privi în jur cu mânie, ori cu un sentiment de neputință. Cu speranță, mai greu.” Cam așa este, cum a spus domnul. Totuși, cândva, altfelul parcă se întrezărea.

Or, maybe i’m just like my mother, she’s never satisfied.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]