Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Prințul mareelor

Zoom Prințul mareelor

Pe tren, cu bagajele, lume amărâtă, care-a pus un ban grămadă, să meargă la vraja mării. Tranca-tranca, Cernavodă, uite, mami, podul. Vagon comun. Vise comune. Totul pipernicit, econom, meschin, dar în același timp să ne stea părul bine și să avem tricouri călcate. Delicate.

Peste tot, oameni neglijenți. Mănâncă sendvișuri cu sălămet. Râd tare. Nu trebuie să le vezi fețele ca să-i știi. Ca să-i cunoști. Râd mult. Prea mult. Să fie din belșug. Abundență. Suficiență.

O ardem emancipat, dar mâncăm ciorbiț’ de burtă la târâie-tavă. Luăm doza de bere de la alimentară, că-i mai ieftin decât pe plajă. Și iaurt de colo, și pâine de dincolo, și pepene din piață. E bun pepenele la plajă. Răcoritor. Păstrează punga, să pun cojile.

Și ne luăm doar un șezlong, ca s-avem umbrelă. I-am făcut pe fraieri. Nu ne duc ei pe noi.

La apus, jucăm șeptică. Pe plajă, vorbim politică. Șefi, copii, mașini, bijuterii. Ce-am vrea și ce-am dori. Și râdem tot mai zgomotos. Scuturând nisipul de pe picioare cu prosopul de față. Viață!

Iară seara, luăm hamsii și porumb fiert pe faleză. Frumos, elegant, finuț. Un sejur, vreau să mă bucur.

Aici veneam când eram mici. Aici ne cazam. Aceeași cameră în care dormeam la 10 ani. Confort lux. Nimic nu se schimbă. Facem aceleași lucruri. Staționăm. Stagnăm. Încet și sigur ca un Cadillac, stricat. Dormităm. Pe noi. Și reciclăm amintiri. Aceleași povești, aceleași snoave, hăhăială, bă. Și e bine. Totul e în regulă. Este OK.

Am vrea să însemnăm, dar nu ne preocupăm. Ne credem prezenți, dar am expirat de mult. Și urâți mai suntem. Urâți. Femeile pătrate. Permanent roșcate. Și bărbați rotunzi. Obtuzi. Și-o căutătură urâtă. Balcanismu-i doar o scuză.

Scriam recent ceva despre urâțenie și-un domn a comentat. “Vrem să părem frumoși, deștepți și tineri pentru că suntem atât de bătrîni, de urâți și de morți. Putem privi în jur cu mânie, ori cu un sentiment de neputință. Cu speranță, mai greu.” Cam așa este, cum a spus domnul. Totuși, cândva, altfelul parcă se întrezărea.

Or, maybe i’m just like my mother, she’s never satisfied.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100