Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Prințul mareelor

Zoom Prințul mareelor

Pe tren, cu bagajele, lume amărâtă, care-a pus un ban grămadă, să meargă la vraja mării. Tranca-tranca, Cernavodă, uite, mami, podul. Vagon comun. Vise comune. Totul pipernicit, econom, meschin, dar în același timp să ne stea părul bine și să avem tricouri călcate. Delicate.

Peste tot, oameni neglijenți. Mănâncă sendvișuri cu sălămet. Râd tare. Nu trebuie să le vezi fețele ca să-i știi. Ca să-i cunoști. Râd mult. Prea mult. Să fie din belșug. Abundență. Suficiență.

O ardem emancipat, dar mâncăm ciorbiț’ de burtă la târâie-tavă. Luăm doza de bere de la alimentară, că-i mai ieftin decât pe plajă. Și iaurt de colo, și pâine de dincolo, și pepene din piață. E bun pepenele la plajă. Răcoritor. Păstrează punga, să pun cojile.

Și ne luăm doar un șezlong, ca s-avem umbrelă. I-am făcut pe fraieri. Nu ne duc ei pe noi.

La apus, jucăm șeptică. Pe plajă, vorbim politică. Șefi, copii, mașini, bijuterii. Ce-am vrea și ce-am dori. Și râdem tot mai zgomotos. Scuturând nisipul de pe picioare cu prosopul de față. Viață!

Iară seara, luăm hamsii și porumb fiert pe faleză. Frumos, elegant, finuț. Un sejur, vreau să mă bucur.

Aici veneam când eram mici. Aici ne cazam. Aceeași cameră în care dormeam la 10 ani. Confort lux. Nimic nu se schimbă. Facem aceleași lucruri. Staționăm. Stagnăm. Încet și sigur ca un Cadillac, stricat. Dormităm. Pe noi. Și reciclăm amintiri. Aceleași povești, aceleași snoave, hăhăială, bă. Și e bine. Totul e în regulă. Este OK.

Am vrea să însemnăm, dar nu ne preocupăm. Ne credem prezenți, dar am expirat de mult. Și urâți mai suntem. Urâți. Femeile pătrate. Permanent roșcate. Și bărbați rotunzi. Obtuzi. Și-o căutătură urâtă. Balcanismu-i doar o scuză.

Scriam recent ceva despre urâțenie și-un domn a comentat. “Vrem să părem frumoși, deștepți și tineri pentru că suntem atât de bătrîni, de urâți și de morți. Putem privi în jur cu mânie, ori cu un sentiment de neputință. Cu speranță, mai greu.” Cam așa este, cum a spus domnul. Totuși, cândva, altfelul parcă se întrezărea.

Or, maybe i’m just like my mother, she’s never satisfied.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
romania100

Editoriale
  • Cum a inventat mama lui Liviu Dragnea la ea în sat capotul, umbrela și bulzul geto-dac

    21 mai 2019

    Liviu Dragnea i-a smuls lui Petre Daea ciosvîrta oii de la gură, jucîndu-se cu ministrul Agriculturii de-a Don Quijote. Se vede însă că elevul Dragnea Liviu n-a aprofundat romanul cu […]

  • Să rezolvăm Securitatea!

    21 mai 2019

    Președintele României, Traian Băsescu, a fost securist (sînt documente). Premierul României, Radu Vasile, a fost informator al Securității (a recunoscut-o public fostul președinte Emil Constantinescu). Premierul Theodor Stolojan a lucrat […]

  • Despre ce vorbim?

    21 mai 2019

    Taximetriștii sunt pesediști, la asta se rezumă scandalul Uber. La fel ca pesediștii, ei nu au respect pentru reguli. Sunt mitocani, fac prețuri, conduc mașini mizerabile, la fel cum Liviu […]

  • Sasus captivus

    14 mai 2019

    Dacă C.T. Popescu și Emil Hurezeanu ar fi trăit pe vremea summit-ului de la Maglavit, cînd un cioban mut a purtat convorbiri rodnice cu Dumnezeu, n-am nici o îndoială că […]

  • Mahmurul și-a făcut datoria

    14 mai 2019

    Din denunțurile scoțienilor Walker, Ballantine și Chivas, care au continuat să colaboreze cu ofițerul Traian Băsescu și după ce acesta s-a repatriat de la Anvers, se înțelege că fostul președinte […]

romania100