Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Prințul mareelor

Zoom Prințul mareelor

Pe tren, cu bagajele, lume amărâtă, care-a pus un ban grămadă, să meargă la vraja mării. Tranca-tranca, Cernavodă, uite, mami, podul. Vagon comun. Vise comune. Totul pipernicit, econom, meschin, dar în același timp să ne stea părul bine și să avem tricouri călcate. Delicate.

Peste tot, oameni neglijenți. Mănâncă sendvișuri cu sălămet. Râd tare. Nu trebuie să le vezi fețele ca să-i știi. Ca să-i cunoști. Râd mult. Prea mult. Să fie din belșug. Abundență. Suficiență.

O ardem emancipat, dar mâncăm ciorbiț’ de burtă la târâie-tavă. Luăm doza de bere de la alimentară, că-i mai ieftin decât pe plajă. Și iaurt de colo, și pâine de dincolo, și pepene din piață. E bun pepenele la plajă. Răcoritor. Păstrează punga, să pun cojile.

Și ne luăm doar un șezlong, ca s-avem umbrelă. I-am făcut pe fraieri. Nu ne duc ei pe noi.

La apus, jucăm șeptică. Pe plajă, vorbim politică. Șefi, copii, mașini, bijuterii. Ce-am vrea și ce-am dori. Și râdem tot mai zgomotos. Scuturând nisipul de pe picioare cu prosopul de față. Viață!

Iară seara, luăm hamsii și porumb fiert pe faleză. Frumos, elegant, finuț. Un sejur, vreau să mă bucur.

Aici veneam când eram mici. Aici ne cazam. Aceeași cameră în care dormeam la 10 ani. Confort lux. Nimic nu se schimbă. Facem aceleași lucruri. Staționăm. Stagnăm. Încet și sigur ca un Cadillac, stricat. Dormităm. Pe noi. Și reciclăm amintiri. Aceleași povești, aceleași snoave, hăhăială, bă. Și e bine. Totul e în regulă. Este OK.

Am vrea să însemnăm, dar nu ne preocupăm. Ne credem prezenți, dar am expirat de mult. Și urâți mai suntem. Urâți. Femeile pătrate. Permanent roșcate. Și bărbați rotunzi. Obtuzi. Și-o căutătură urâtă. Balcanismu-i doar o scuză.

Scriam recent ceva despre urâțenie și-un domn a comentat. “Vrem să părem frumoși, deștepți și tineri pentru că suntem atât de bătrîni, de urâți și de morți. Putem privi în jur cu mânie, ori cu un sentiment de neputință. Cu speranță, mai greu.” Cam așa este, cum a spus domnul. Totuși, cândva, altfelul parcă se întrezărea.

Or, maybe i’m just like my mother, she’s never satisfied.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100