Vorbea amicul meu cu o doamnă, despre DNA și despre soft-uri de interceptare pe care se zice că le-ar fi cumpărat anticorupții. Tipa zice că nu e interesată de interceptări, că-s conspirații, că nu se poate face așa ceva din punct de vedere tehnologic. A vorbit ea cu IT-iști. Știe. E informată. Că e doar fake news, să ne calmăm, și mai trage-un fum.
Tot ea, că interceptările se fac de SRI, și nu de DNA. Așa că să nu încurcăm borcanele. Amicul dă să-i explice că, până să se pună CCR de-a contra, DNA fugea repede la SRI când avea nevoie de surveianță. Acum, că CCR a zis cu kanci, e logic și de bun-simț să te întrebi cum va pune DNA mâna pe informațiile de le primeau înainte de la securiști, nu? Și tot pe principiul ăsta, e logic să-ți pui întrebarea dacă nu cumva și-a achiziționat DNA-ul aparatură proprie. Adică să poa’ să continue să-și facă, gen, treaba. Mă-nțelegi, da? Bună, rea, nu despre asta e vorba. Ci despre ce vor face sau ce au făcut deja, post-decizie CCR.
Fake news sau nu, mie mi se pare interesant și cred că merită să ne punem întrebarea dacă e sănătos să fim atât de mult „ascultați” de atâta lume. Dar tipesei nu-i stârnește nici o jenă treaba asta. Și oricum ne zice că ea nu are ce s-ascundă și că întrebările astea și le pun doar ăia de se simt cu musca pe căciulă. Ea, nu.
O ultimă tentativă a amicului la logica doamnei:
– Deci dvs. aveți încredere în buna-credință a oamenilor care au acces la informații sensibile despre fiecare dintre noi? De exemplu, să poată citi prin e-mail-urile noastre, ca vodă prin lobodă?
– Am. Și oricum parola mea e în germană și ebraică. Și are și cifre. Și mi-o schimb la lună. Sau mai des. Când o mai uit.
1.307 vizualizări
