Îmi place la Radu Țuculescu, autor „optzecist” cu ritmicitate editorială și care nu dă vina pe „vremi” cum fac victimele societății, încrederea în literatură și-n propria vocație. Politicianul face politică, actorul joacă, regizorul regizează, prozatorul face proză nu ca Monsieur Jourdain, fără s-o știe, ci pentru a pune în pagină ceva esențial la intersectarea dintre obsesiile lui și fixațiile noastre.
Dar întrucît criticul nu pansează și nu îmbălsămează, prețuirea mea pentru Radu Țuculescu se vede și din aceea că mă grăbesc să spun: cel mai nou roman al lui, Mierla neagră, e ratat. A fost scris și în grabă: un an de zile nu a fost suficient pentru ca neglijențele stilistice și erorile de compoziție să dispară; iar virgulele puse cu consecvență între subiect și predicat, laolaltă cu erorile de corectură, sînt stînjenitoare.
Intriga e dezlînată. Episoadele vieții de internat la un liceu de muzică păreau promițătoare printr-o bestie de pedagog chinuindu-i pe elevi. Dar paginile, în continuare, sînt tot mai căznite și protagonistul ajunge la închisoare pentru că l-ar fi omorît pe un coleg turnător pe care nu l-a omorît el. Din închisoare scapă odată cu Revoluția și începe partea a doua a romanului, cu amorul dintre el și o Despina exaltată. În partea a treia și ultima nu mai rezum ce se mai întîmplă, ca să nu răpesc plăcerea cititorului de a duce la capăt un roman ca Mierla neagră. Doar atît: clarinetistul pușcăriaș devenit chelner ajunge patron de restaurante și-i dă unuia numele Ponco, pentru a-l momi pe bestialul pedagog din cauza căruia fostul său coleg de internat, poreclit Ponco, murise. Pedagogul astfel momit va apărea; urmează răzbunarea?
Dialoguri false, scene întregi artificiale, confuzii de regim naratologic – și totuși, și totuși… Talentul lui Radu Țuculescu se va manifesta la final, în ultimele două capitole. Mai bine mai tîrziu decît niciodată, da, dar și mai bine mai devreme decît mai tîrziu, voi conchide închizînd romanul slab al unui prozator bun.
Radu Țuculescu, Mierla neagră, roman, Editura Cartea Românească, București, 2015, 296 p.
