Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În pat cu redacția – episodul 5 –

Zoom În pat cu redacția – episodul 5 –

Am avut o vacanță mișto, începută cu un cantonament la Costinești și terminată cu un festival de rock tot acolo. Pauză completă de la politică, niște săptămâni. Cam ultima pauză de la politică de dimensiunile astea pe care am luat-o în ultimii 32 de ani. Și cam ultima vacanță atât de îndelungată, tot pentru o foarte lungă perioadă.

Când m-am întors în București, am zis, totuși, să mai trec pe la redacția revistei unde publicasem deja primul text și speram să mai public. N-aveam ceva anume de prezentat, voiam doar să mai atârn pe-acolo, să văd cum funcționează, ce se întâmplă, din astea. M-am dus la aceeași casă veche de pe Moșilor, dar poarta și ușa casei erau închise. Dinăuntru nici un semn de viață. Am încercat și a doua zi, cu același rezultat.

Acum trebuia să caut o nouă revistă unde să scriu, mă gândeam, destul de amărât. Înțelegeam, cumva, că se poate întâmpla și asta. Așa îmi imaginam, de fapt, capitalismul: o afacere există azi, dar mâine s-ar putea să nu mai existe, nimic nu e garantat, dacă n-ai succes mori.
În stația lui 311 de la Rosetti mi-am aruncat un ochi pe tarabe și am văzut că revista n-a murit. Că e acolo și se vinde. Am cumpărat-o și m-am repezit direct în pagina 2, unde era și unde este și astăzi caseta redacțională. Dacă revista nu dispăruse, dacă încă se tipărea și exista pe tarabe, explicația pentru poarta închisă de pe Moșilor era că-și schimbase sediul. Ca să reușesc să văd cum funcționează redacția, ca să-i văd pe oamenii ăia, să-i cunosc, să vorbesc cu ei, trebuia să merg pe undeva pe lângă Curtea Veche. Dar nu în ziua aia. Cândva.

Printre textele din numărul pe care-l cumpărasem, cel pe care-l mai țin minte și azi este poșta redacției, scrisă, atunci, de Denis Dinulescu. Nu era realmente o poștă a redacției, Denis nu răspundea scrisorilor de la cititori. Poate că ele existau, poate nu, dar oricum nu cu asta se ocupa în textul respectiv. Scrisese o poveste ușor delirantă, în care nu mai știu exact ce făcea el, dar Mardale se plângea, cu vorbele lui Denis, că i-ar trebui foarte mult o gumă de șters Rotring. Primeam o nouă șansă.

Aveam acasă o cutie întreagă cu gume de șters Rotring. Le adusese mama de la serviciu, pe vremea aia mai lucra încă, detașată, într-un colectiv de arhitecți care se ocupau de una dintre cele mai mari săli ale Casei Poporului. Am luat cutia cu gume, mi-am luat inima-n dinți și m-am prezentat, a doua zi, la sediul de pe lângă Curtea Veche.

Sediu e cam mult spus. Nici redacție nu i-aș fi zis, pentru că-n ziua aia n-am văzut mare lucru. Oricum, găsisem cu greu intrarea meschină, două uși metalice, parcă roșii, care dădeau într-un culoar lung și întunecos. La picioarele scării care ducea sus, spre adevăratul spațiu al redacției, era un birou, înghesuit de mormane de ziare (nu doar Cațavencu). La birou, o tânără domnișoară, binevoitoare.

Am zis cum mă cheamă, mi-a spus că pe ea o cheamă Anca, după care am pus pe birou cutia cu gume de șters Rotring și am spus o poveste cam dezlânată, din care aș fi vrut să se înțeleagă că e un soi de glumă, că am citit textul lui Denis și i-am adus lui Mardale gume de șters pentru vreo câțiva ani. Dar, în același timp, aș vrea de fapt să ajung în redacție, că am și scris un text, care mi s-a publicat, că…

Anca m-a întrebat dacă vreau să urc atunci în redacție, dar că nu e nimeni, că-s plecați. Așa că n-am vrut să urc în redacție, dacă tot nu era nimeni…

În numărul următor al lui Cațavencu am ajuns, din nou, fără vreo așteptare, să citesc poșta redacției, deși nu trimisesem vreun text. Tot Denis Dinulescu o scria și, de data asta, avea un mesaj și pentru mine. Mardale primise gumele de șters, iar eu eram invitat să trec pe la redacție. Dar că era indicat să fac asta la niște ore la care există și redactori pe acolo. Ceea ce am hotărât că trebuie neapărat să fac.

Nu mai țin minte numele de familie al Ancăi. Pe cel de atunci. Pe cel de astăzi îl știu, pentru că, la ceva vreme după prima mea vizită la sediul Cațavencu de lângă Curtea Veche, acea Anca ce a avut răbdare cu un puști timid și cam incoerent a devenit Anca Mardale.




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]