Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În timpul liber, România revoluționară scria cronici de teatru

Zoom În timpul liber, România revoluționară scria cronici de teatru

Femeile din România care fac azi carieră în profesiuni „rezervate” pînă nu demult bărbaților ar trebui să le poarte eternă recunoștință actrițelor noastre care s-au încumetat în zorii secolului al XIX-lea să apară pe scenă, în Țările Române. Ele au deschis calea femeilor și către alte cariere, încît mi se pare de toată lauda ideea Ancăi Hațiegan de a scrie o carte despre Dimineața actrițelor, adică despre acele tinere curajoase care au înfruntat prejudecățile vremii, apucîndu-se la noi de actorie.

În pravilele autohtone din secolul al XVIII-lea, nici actorii bărbați nu se bucurau de prețuire. Erau ținuți de „măscărici”. Biserica n-avea ochi să-i vadă, iar legiuitorii îi așezau în aceeași categorie cu „prostimea”, încît dacă vreun soț zuliar – gelos, adică – își prindea nevasta în ofsaid sexual, acesta avea voie să-i omoare pe împricinați, fără să fie condamnat la rîndul său la moarte. Cît despre actrițe, ele erau respinse de plano, căci meseria lor era văzută ca soră cu prostituția.

Așa că, la începuturile teatrului românesc, rolurile de femei erau jucate de bărbați, ceea ce prin alte țări europene nu se mai întîmpla. Adolescentul Ion Heliade Rădulescu a jucat un rol în travesti. Primele femei care au apărut pe scenă erau copile de 12 ani, care nu (prea) puteau fi bănuite de relații sexuale, deși pe atunci existau și prostituate de această vîrstă. Fetele cu pricina aveau voie să joace în piese de teatru din partea părinților, boiernași cu vederi liberale sau chiar boieri mai înalți, care se devotaseră idealului național și care vedeau în teatru și o treabă politică de viitor.

Totuși, nu mult mai tîrziu, cele mai multe dintre profesionistele acestei meserii proveneau din „prostime”. Unele de-abia știau să citească. Cele instruite făceau parte din „soțietaua” de sus. Ca să nu mai spunem că tot o femeie, domnița Ralu, fiica lui Caragea Vodă, s-a numărat printre proteguitorii teatrului în Țara Românească.

Cartea abundă în informații, culese fie din istorii ale teatrului autohton, fie de prin periodicele vremii, cîte erau, dar și din romanul lui Filimon, Ciocoii vechi și noi. Anca Hațiegan citează multe pagini și din Un om între oameni al lui Camil Petrescu, presupunînd pe drept cuvînt că un anume personaj feminin ar fi fost croit după viața și întîmplările Eleonorei Popescu, diva cu o aventuroasă carieră internațională.

Anca Hațiegan are cert talent de povestitor, încît toate aceste informații sînt trase în fire epice care care le transformă pe actrițele despre care scrie în personaje pe care le ții minte.

Cele mai multe dintre aceste actrițe au sfîrșit în sărăcie. Nu neapărat din cauză că ar fi fost risipitoare, ci fiindcă nu agoniseau mare lucru în anii cînd apăreau pe scenă. Chiar și Fanni Tardini, care conducea o trupă de teatru itinerantă, mai întîi de una singură, apoi împreună cu soțul ei Vlădicescu, și-a trăit strîmtorată ultimii ani. Cu trupa ei a fugit de acasă și a colindat o vreme prin țară adolescentul Eminescu. Mulți ani după aceea, mai exact cu un an înainte de moartea poetului, trupa Tardini-Vlădicescu a dat un spectacol în beneficiul lui Eminescu, probabil că la decizia inimoasei Fanni, adevărata conducătoare a trupei.

O știți, apropo, pe tînăra avîntat-gînditoare din tabloul lui Rosenthal cu România revoluționară. Tipa era scoțiancă, măritată cu brunetul C.A. Rosetti pașoptistul, cel ce a scos ziarul Românul. Vajnica femeie a scris cronici dramatice în foaia soțului ei, sub pseudonim. Încît, ce să vezi, personificarea României revoluționare era, de fapt, scoțiancă și în timpul liber scria cronici dramatice.

Chiar dacă nu vă pasionează teatrul, ați face bine să citiți cartea Ancăi Hațiegan.

Anca Hațiegan, Dimineața actrițelor, Editura Polirom, 2019.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale