Informația dăunează guvernării, să o ascundem

Pandemia de coronavirus a lovit România atunci când îi era lumea mai dragă președintelui Iohannis. Valul de entuziasm de la prezidențiale nu se stinsese încă, sondajele arătau mai bine ca niciodată pentru PNL, ne pregăteam de alegeri anticipate în pas de dans. Și, deodată, zdrang! Dar n-am cedat ușor. Nu, am ținut piept vitejește, ne-am luptat, am dat din piciorușe și am zbierat că la noi, în spațiul acesta binecuvântat de Dumnezeu, virusul nu va avea succes, iar noi vom putea să ne vedem liniștiți de alegerile anticipate pe care atât de mult și le dorea președintele.

În cele din urmă, pentru că toate țările din UE au luat măsuri drastice (nu neapărat cele mai bune), am intrat și noi în stare de urgență, de pe 16 martie. Și s-a spulberat visul alegerilor anticipate. Dar a rămas obsesia câștigării tuturor alegerilor de anul acesta. Mai întâi localele, fie ele și amânate, mai apoi parlamentarele. Iar pentru asta trebuia creată impresia că Guvernul și, mai ales, președintele acționează magistral de-a dreptul. Conducerea țării este darul dat de Dumnezeu românilor, iar conducerea țării este înțeleaptă și gestionează foarte bine criza.

Această teorie nu putea fi susținută decât dacă poporul nu avea acces la informație. iar asta s-a rezolvat încă din primele zile ale stării de urgență.

Pe 21 martie,

toate redacțiile zumzăiau. Exista informația că în România a avut loc primul deces cauzat de infectarea cu noul coronavirus. Doar că informația nu a fost confirmată oficial foarte multă vreme.

Pentru că grupul specialiștilor care luau măsuri înspre binele nostru urma să susțină o declarație de presă. Poate mai țineți minte, dar era perioada în care se anunța declarație de presă pentru o anumită oră, după care se întârzia cu minimum 15 minute. Recordul de întârziere se duce undeva pe la o oră.
Ei bine, pe 21 martie au ieșit iar, cu întârziere, în fața poporului Vela, Arafat și Despescu. Au vorbit, au comunicat noile restricții, au mai corectat din bâlbâielile primelor ordonanțe militare și ne-au spus să stăm în case, să avem grijă și să fim cuminței și ascultători. Doar că nu erau pregătiți să ne anunțe primul deces, așa că de-abia după ceva vreme a venit confirmarea oficială a primul român răpus de coronavirus. A fost primul semn că Guvernul și Grupul său de Comunicare Strategică vor jongla cu informația în cele mai nefericite moduri, încercând să ascundă cât mai mult.

Tot 21 martie a fost

prima zi în care GCS nu a mai comunicat numărul infectărilor pe județe. Din punctul devedere al minților luminate din Guvern, nu era nevoie ca oamenii să știe că în județul lor, eventual în orașul sau satul lor, există o persoană infectată.

Evident, această măsură a fost o tâmpenie nemărginită. În momentul în care s-a decis că nu se mai comunică numărul infectărilor defalcat pe județe, erau câteva județe din țară în care nu se raportase nici un infectat. Lumea era liniștită, erau departe de orice risc. Guvernul își făcea, în paralel, treaba, așa că nu aveau de ce să se teamă, puteau umbla liberi, căci sarscovul era departe de ei. Iar Guvernul n-a vrut să le spună, câteva săptămâni, că fix lângă ei a fost depistat un caz și că, totuși, ar fi bine să ia măsuri de precauție. Este exact genul de informație care, ascunsă, provoacă daune.

Exemplul Constanței,

care vreme îndelungată nu a raportat decât rezultatele testelor făcute în unitățile medicale de stat, este edificator. Asemeni acestor șmecheri de la malul mării, și Guvernul a ținut morțiș să raporteze un număr cât mai mic de infectări. Și face asta controlând numărul de teste din week-end.

Da, la început capacitatea de testare a fost redusă. Dar, pe măsură ce capacitatea creștea, s-a împământenit ideea că la stat nu se lucrează în week-end. Pur și simplu, indiferent de cât de gravă ar fi situația, laboratoarele de stat nu procesează teste sâmbăta și duminica.

Și cu ce îi ajută asta pe guvernanți? Păi, îi ajută, în multe privințe.

În principal, a devenit vital pentru Guvern ca indicele infectărilor pe 14 zile la mia de locuitori să fie păstrat cât mai jos. Or, dacă se testează mult și ies multe rezultate pozitive, indicele crește. Crescând indicele, intră în vigoare măsurile impuse tot de către Guvern. Se închid școlile, se închid afaceri, se blochează totul. Și, desigur, lumea începe să se întrebe de ce este neapărată nevoie să meargă la vot, dacă nimic altceva nu funcționează.

Așa că cele două zile în care numărul infectărilor aproape că se înjumătățește este mană cerească pentru Guvern. Crește indicele marți, miercuri, joi și vineri, dar scade semnificativ după aia, sâmbătă, duminică și luni, când se procesează cam 25% din testele dintr-o zi normală.

Așa s-a evitat intrarea Bucureștiului în zona roșie timp de aproape două săptămâni. Așa s-a evitat și se evită încă intrarea în zona roșie a multor alte orașe sau județe.

Mai este o miză,

legată tot de alegeri. În acest moment trebuie făcut tot ce se poate pentru ca explozia de infectări din ultima lună să nu fie legată de alegerile locale. De aceea, de exemplu, nu există informația legată denumărul membrilor secțiilor de votare care au ieșitpozitivi la teste după 27 septembrie. De aceea nu se comunică localitățile în care indicele de infectare a trecut de 3 la mie în 14 zile. Într-un avânt piaristic, prezentând un centru unde se strânge informația în tip real, Raed Arafat a spus în direct, la o televiziune, că în chiar acel moment sepoate vedea că în județul X există 75 de localități care au trecut în zona roșie. Vorbim, în principal, de localități rurale, în care cea mai recentă foșgăială a fost legată fix de ziua alegerilor locale.

Dar nu, nu e bine să avem informații. Pentru că, având informații, poate le mai punem și singuri cap la cap, neașteptând să ne fie gata rumegate de către alții.

Informația dăunează, campaniile guvernamentale plătite cu 40 de milioane de euro sunt singurele care contează.

1.786 de vizualizări