“Ei, cum a fost?” este întrebarea care m-a oprit din drum cel mai frecvent în aceste ultime zile. Cum a fost, adică, pentru ca juriul festivalului filmelor francofone să ajungă să acorde Marele Premiu Poziției copilului tot lui Călin Peter Netzer, învingătorului de la Berlin. S-o recunoaștem, o întrebare, dacă nu fără răspuns, cel puțin greu de răspuns! Dacă, la Berlin, explicația mea era simplă, selecția festivalului fusese neobișnuit de slabă, și Poziția copilului, ca cel mai bun film, era imbatabilă și previzibilă, în Valonia, la Namur, am văzut cel puțin trei-patru filme superioare.
Le Démantèlement, producția canadianului Sebastien Pilot, un Fructele mîniei al epocii pe care o trăim în mod global, L’Escale, coproducția helveto-iraniană, Gabrielle de Louise Archambault, tandra poveste de iubire dintre doi handicapați, comedia politică franco-elvețiană Les grandes ondes (à l’ouest) sau romanticul La Tandresse de Marion Hansel mi-au părut mai subtile și mai puternice decît filmul nostru. O fi mai puțin sensibilă fibra mea patriotică, dar, de pe pozițiile pe care ne aflăm acum în conjunctura cinematografiei europene, ne putem permite luxul să ne judecăm filmele mai exigent decît juriile festivalurilor.
Căutînd să verificăm interesul trezit, la festival, de producțiile noastre, am format, împreună cu colegii mei aflați acolo, Irina-Margareta Nistor și Florin Barbu, o așa-zisă "comisie" de numărătoare a prezențelor la vizionările de presă ale filmelor noastre. Rezultatele ne-au dezamăgit. Dacă la Poziția copilului, premiantul juriului prezidat de actrița libaneză Nadine Labaki, ne-a fost dat să numărăm doar două (!) participări, la Domestic-ul lui Adrian Sitaru am înregistrat un "scor" dublu, iar cu vizionarea lui Lupu, un nou venit, Bogdan Mustață a bătut toate recordurile cu15 participanți aflați în sală.
Mă feresc să descriu acest ultim film care intră, oricum, în aceste zile pe ecranele bucureștene, totuși absența presei, manifestată la Namur, de la producțiile noastre ar trebui să ne îngrijoreze. Dacă Mustață a stîrnit oarece interes, a făcut-o mai curînd prin propria sa biografie decît prin ceea ce povestește cinematografic. Între anii 2000-2007 a lucrat în Vietnam, apoi în Dubai, la diferite proiecte. Te așteptai ca după un asemenea periplu omul să se întoarcă în țara sa plin de teme spectaculoase, de impresii și de idei. Tocmai de aceea ne-a surprins docilitatea și lipsa de creativitate cu care s-a lăsat înghițit de mimetismul mohorît al filmelor noastre.
E de datoria noastră să precizăm că turnirele de lungmetraje n-au epuizat participarea noastră la festivalul francofon. Paralel s-a desfășurat și o întrecere a scurtmetrajelor, unde participam de două ori. Primul, intitulat Plimbarea, are privilegiul s-o plaseze în centrul ei pe Valeria Seciu în rolul unei femei vîrstnice pornite într-o escapadă sexuală, spre necunoscut. Îndrăznesc să cred că marea noastră actriță binemerita un rol mai bogat, mai complex decît cel fiziologic, pe care i l-a pregătit cineasta Mihaela Petrescu.
Am vibrat mai puternic la comedia Claudiu și crapii, în care Andrei Tănase rostește, fără brizbizuri stilistice de prisos, povestea unui vînzător de la raionul de pește proaspăt al unui supermagazin. El contemplă, zilnic, zbaterile disperate ale crapilor scoși la vînzare, care încearcă să se bucure fie și de o ultimă boare de viață înainte de a fi sacrificați "eutanasiei" consumismului. Cînd una dintre aceste nefericite ființe începe să se comporte bizar, cînd omul îl surprinde tușind (auzit-ați dumneavoastră asemenea blestemăție, un pește tușind? – dar tocmai aici e și farmecul filmului, că transcende realitatea), ei bine, în fața acestui fenomen, vînzătorul de la mall intră în acțiune pentru a crea un spațiu de acvariu mai decent răsucirii peștilor de pe o parte pe cealaltă. Fără să ne taie apetitul gastronomic, exercițiul de fantezie al regizorului are hazul său. Și această comedie de avangardă cu aparențe realiste a fost puternic aplaudată, la finalul ei neașteptat, pe care nu ne grăbim să vi-l destăinuim. Că, vorba ceea, mai vedeți filmele românești și pe ecranele cinematografelor, nu le citiți prin gazete!
