Insule pe care să naufragiezi în vacanță. Azi: Cipru

Știu că tot anul ai visat, dimineața, în timp ce te bărbiereai, cum nu te-ai fi trezit din somn decît pe o insulă pustie, sub un palmier stufos. Știu. Și tocmai de-aia, destinația de azi e o insulă; nu e pustie, dar, dacă pleci cu familia după tine, și pe Insula Șerpilor e aglomerație.

De vreo doi ani, companiile low-cost bleu și mov au descoperit pe hartă Ciprul, oferind zboruri la o treime din prețul alde Tarom (cam 100 euro dus-întors). Mai mult te costă taxiul (55 euro) de la aeroportul din Larnaca pînă la fostul sat de pescari Ayia Napa, actualmente o stațiune care arată ca litoralul românesc în visele lui cele mai ude: plaje curate cu nisip alb, foarte fin și apă limpede, verde-albastră.

După ce te-ai săturat de stat la soare sau de bălăcit în Water Park (intrarea: 33 euro/adult, 19 euro/copil pînă în 12 ani), pe nevastă o pierzi printre buticurile cu țoale, ochelari de soare și ceasuri – nu uita să-i iei cardul -, iar pe copii îi faci pirați de Caraibe pentru trei ore pe Black Pearl sau îi îmbarci pe Yellow Submarine, ca să facă cu mîna, prin hublouri, faunei marine. Seara vă dați cu toții în tiribombele din Luna Park, luați cina în una dintre taverne, discutînd în românește cu compatrioții ospătari sau clienți, și băgați un karaoke mic pe terasa hotelului.

Din bugetul familiei tocmai s-au topit 550 euro de persoană/săptămînă – zbor, transfer, cazare la trei stele, masă și bani de buzunar. Dacă plecați în excursie cu gașca (minimum patru persoane), o idee bună e să vă orientați spre o vilă cu piscină: se închiriază cu săptămîna și, conform unor calcule foarte complicate făcute de specialiștii din domeniu, sejurul devine mai ieftin și mai confortabil decît în camera de hotel.

Ayia Napa: berea-i cheap, dar scumpă apa

Ayia Napa e o stațiune viu colorată (flora mediteraneană explodează în perioada asta), cu palmieri pe fiecare străduță, care se întinde pe vreo șapte-opt kilometri de litoral. Ai ambiția să o străbați de la un capăt la altul? Există și alte variante decît metoda apostolică: pe bicicleta/mopedul închiriat sau, pentru leneși, într-unul din autobuzele cu orar regulat și abonamente avantajoase (2 euro/persoană/zi sau 10 euro/persoană/săptămînă).

Atenție mare cînd treci strada: se circulă pe stînga, exact ca în Regatul Unit (Ciprul a fost timp de 35 de ani colonie britanică). De altfel, din aprilie pînă în noiembrie, insula e recucerită masiv de trupe de englezi setoși (secondate de contigente de elvețieni, nordici și, bineînțeles, ruși) care atacă continuu armata locală de chelneri, formată, în principal, cum raportam și mai sus, din mercenari români.

Viața de noapte începe tîrziu, după orele 23, în The Square, piața centrală de unde se dă startul turului de baruri, terase și cluburi de noapte – o competiție open, la care se înscriu mii de consumatori, cîștigată temporar de puținii campioni care trec linia de sosire în zori, dansînd syrtaki.

Recomandarea emisiunii

Pentru munțomanii rătăciți la mare: cățărări pe stînci la Cape Greco (cum ar veni, un fel de Babele la Mamaia). Pentru turiștii hiperactivi: Nissi Beach – faimoasa plajă cu baruri, muzică, activități sportive (de la bungee jumping la diverse alunecări pe/în apă: water-skiing, windsurfing, scuba diving, snorkelling). Pentru amatorii de liniște și intimitate: Muzeul Mării din subsolul primăriei; plajele Makronisos sau Limanaki (bonus: șanse mari de întîlnire cu somnul adînc, pierdut peste an).

Temă de vacanță

De verificat legenda locală despre corcitura preistorică de dragon și cetaceu care, cică, s-ar ascunde prin peșterile țărmului stîncos. Desigur, o farsă turistică de atras fraieri; de ce n-ar avea și ciprioții un Loch Ness al lor?