Ce comori atît de tentante există în București, încît să pornești în căutarea lor? Felinarul din fier forjat spînzurat de un perete cu crăpături, pe care-l vezi pe copertă, ar fi un indiciu*. Misterios, evident, dar ce-ar mai fi o vînătoare de comori dacă ai primi din prima toate indicațiile care duc la peșterile lui Ali Baba din București? Însă povestea aia cu drumul care contează mai mult decît ceea ce te așteaptă la capătul lui nu e decît o consolare pentru fraieri sau un pretext pentru cei cărora le place să frece menta, mai ales într-un oraș în care se circulă cu o încetineală care te face să invidiezi melcii. Merită deci aceste comori ale Bucureștiului efortul de a porni pe urmele lor? Pentru agenții imobiliari dornici de lovitura vieții lor, cu siguranță. Pentru cei mai mulți dintre bucureștenii oarecare, o asemenea investigație după clădiri la care să caște ochii nu pare o superofertă, chiar dacă asta ar trebui să-i îmbățoșeze în certitudinea că sînt bogați fără să fi știut. Cu ce te încălzește să vezi cît de arătoase sînt casele altora, vile sau chiar palate, cînd tu locuiești la bloc în vreunul dintre cartierele-dormitor ale Bucureștiului și ești bucureștean la prima generație, încît te lasă rece istoria acestui oraș de care nu te leagă decît buletinul și serviciul?
Silvia Colfescu e la a doua sa expediție de acest soi. Prima, cu o copertă mai explicită – un colț de clădire cu o fereastră cu vitraliu deschisă –, pare să fi stîrnit suficientă curiozitate printre cititori ca să merite încă o tentativă, pe hîrtie scumpă și în condiții grafice de zile mari. Dacă te uiți după vechi imobile în București, le descoperi în cîteva „insule” ale orașului dominat de monotonia blocurilor de opt-zece etaje ridicate în ultimele decenii ale secolului trecut. Doar cîteva clădiri au rezistat mai mult de două secole în acest oraș bîntuit de cutremure, incendii și de nesiguranța ocupațiilor străine. Și cum Bucureștiul nu a avut un registru cadastral, nu s-au păstrat numele proprietarilor clădirilor din secolul 16, cîte vor fi fost.
În veacul al 16-lea a fost ridicată Biserica Sfîntul Anton la Curtea Veche. O vedem azi lîngă zidurile părăginite ale vechii Curți Domnești. Spitalul Colțea, Biserica Krețulescu și Biserica Mântuleasa au fost construite în primele decenii ale secolului 17. Cea mai veche clădire de locuit din București datează de pe la mijlocul secolului 17 și se numea Casa Melik. Se găsește pe strada Spătarului. Numele primului proprietar nu se mai știe; se pare că a fost un boier cu rang de spătar, de unde și numele străzii. Imobilul a căpătat numele de Casa Melik de-abia în secolul 19, după ce a ajuns în proprietatea arhitectului armean Iacob Melik, adusă de zestre de Ana, fiica bogatului negustor armean Agop. Casa a trecut prin multe peripeții pînă să devină Muzeul Theodor Pallady, grație familiei Răuț, stabilită la Paris, care și-a donat colecțiile statului român, inclusiv 800 de picturi, desene și gravuri ale prietenului Pallady.
Pentru istoria lor, atîta cîtă s-a păstrat, imobilele din cea de-a doua vînătoare de comori a Silviei Colfescu, cu fotografii din exterior și cîteva pozate și înăuntru, ar merita fiecare în parte o monografie separată. Cîteva sînt pe cale să se ruineze, fie din pricină că proprietarii n-au cu ce să le recondiționeze, fie din cauză că au ajuns pe mîna rechinilor imobiliari care vor să le demoleze pentru a ridica în locul lor blocuri cu mai multe etaje. Asta e, de altfel, tragedia multor alte case din vechiul București, care au rămas fără geamuri la ferestre și cu acoperișurile delabrate, lăsate să se prăbușească, pentru a fi înlocuite de imobilele noului București, cu complicitatea primăriilor de sector. În cel mult zece ani, din toate aceste imobile din secolul 19 sau de la începutul celui de-al douăzecelea veac nu vor supraviețui decît fotografii de familie sau poze făcute in absentia după bunul plac al Inteligenței Artificiale.
*Silvia Colfescu, Vânătoare de comori prin București, fotografii de Ciprian Măceșaru, Editura Vremea, 2026.
Splendidă analiză, vis-a-vis de ignoranța dobândită și cultivată de comuniști… Felicitări !!!