Odată cu mutarea, mi-am mutat și net-ul din fosta chirie. Instalatorii au venit în casă, au întins cabluri și și-au strigat măsurători între ei fără grijă. Peste o oră, îmi vâră o foaie sub nas și semnez rapid, din reflex. După ce pleacă, belesc ochii mai bine la act și mă panichez. Tocmai am semnat prelungirea contractului cu doi ani. Ca idee, nu-i așa mare bai, că contractul era pe un an și era început acum trei luni. Mai mult mă enervez eu că m-am înhămat singur sclav la moșie.
Întreb un prieten avocat ce-i de făcut, îmi zice că nu prea multe. Taxa de reziliere timpurie a companiilor o fi ea ilegală și ușor de ignorat, numai că evitarea nu se mai aplică atunci când contractul conține servicii gratuite sau cu cost redus. Iar eu am impresia că mai toate contractele sunt croite în felul ăsta. De aici și buba. Că doar n-o să meargă nimeni la sediul UPC să zică „Faceți-mi și mie un abonament la net cu prețul complet, fără gratuitate la instalare, cu router-ul vândut integral, și vreau să achit orice altă chichiță care mai apare. Să nu îmi dați nimic gratis”. Mă mai uit o dată pe hârtie și abia acum văd, scris mic, anterior alineatelor damnate, întrebarea „Doriți să prelungiți prin prezentul act contractul cu 24 de luni?” și căsuțele DA și NU. Eu nu bifasem nici una. E mai probabil ca băiatul să fi omis întrebarea din lehamite decât dintr-o strategie mârșavă a UPC. Situația mea reală o să o aflu mâine, când poate îmi răspunde și mie un operator în mai puțin de un sfert de oră. Până atunci stau în imponderabilitate. Nu e nici da, nu e nici ba. Sunt internautul lui Schrödinger.
1.407 vizualizări
Scrieti foarte prost.
Sunteți exactă dar cam aspră și laconică. Cred că preferați îndreptarea păcătosului…
Băi, principiul incertitudinii e al lui Heissenberg! Ălălalt a unificat teoria cuantică cu cea electromagnetică!