Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Zilele trecute am primit un e-mail de la compania de Internet. Sună așa: „Bună, ISAAC. Am vrea să te anunțăm că factura UPC pentru codul tău de client ******* a fost emisă. Este în valoare de 49,0 RON și ne-am bucura dacă ai reuși s-o achiți până la data scadentă: 31.01.2018”. Diacriticele le-am pus eu. Oricum, nu căciulițele-s problema principală aici, ci formularea. Ne-am bucura dacă ai reuși s-o achiți. Ne-am veseli, ne-ar unge pe suflet, ce mai. UPC sună […]

Am mers până la consulatul Italiei de la București să duc niște acte pentru un prieten. O doamnă intră în fața mea la poartă, dau să intru cu ea. Mă oprește, îmi zice că trebuie să aștept portarul. Aștept portarul care vine, îmi deschide ușa securizată și mă bagă în cabina din dreapta. Acolo trebuie să las ghiozdanul și telefonul, pe care îl bag într-un miniseif cu cheie. Îmi deschide și a doua ușă securizată. Purced cu actele în mână […]

Miercuri la prânz, trecând pe lângă coloana de dube albe de pe Kiseleff, am exclamat: „Tii, cât respect în orașul ăsta! De cinci zile s-a făcut înmormântarea Regelui și oamenii încă stau în coloană funerară”. La Piața Victoriei, până și taximetriștii se strânseră cu sutele în mașinile lor galbene de raliu în ralanti, să comemoreze un alt deces: al traficului. Eu am nimerit târziu la scenă, că venisem cu Uber în loc de metrou. Îmi venea să strig la ei: […]

Odată cu mutarea, mi-am mutat și net-ul din fosta chirie. Instalatorii au venit în casă, au întins cabluri și și-au strigat măsurători între ei fără grijă. Peste o oră, îmi vâră o foaie sub nas și semnez rapid, din reflex. După ce pleacă, belesc ochii mai bine la act și mă panichez. Tocmai am semnat prelungirea contractului cu doi ani. Ca idee, nu-i așa mare bai, că contractul era pe un an și era început acum trei luni. Mai mult […]

De când mă știu am fost ferit de accidente. Nu datorită grijii excesive, ci printr-un noroc cosmic. Au trecut zeci de mașini la un milimetru de mine, am ratat sute de trepte lipsă. În ziua când mă mutam cu foștii mei colegi de apartament într-un bloc interbelic, am băgat mâna, fascinat, printre gratiile spiralei de metal care înconjura liftul. Mi-am retras-o leneș cu o fracțiune de secundă înainte ca ascensorul să coboare peste ea și să o strivească de bara […]

Duminică. M-am trezit încă de la prânz de la gălăgie. Io stau la Universitate și dincoace, de la TNB, reverbera muzica în tot centrul. Ba mizerii de radio, ba Daft Punk. Am deschis geamul și aud valuri-valuri de ecou. Foarte prost antifonat TNB pe exterior. Am intrat pe net și am dat de unu’ pus pe șotii la Romexpo. Mai mult vorbea în cameră decât cu oamenii. La început am crezut că mă uit la Deli Show, vlog-ul lu’ frati-miu […]

Caut o frizerie decentă și ieftină și ajung, printr-un prieten, la Why Not de pe Iancu de Hunedoara. Dau săru’ mâna la frizeriță și mă așez. Îi zic să mă facă clasic pierdut, dar din margini să înceapă cu cea mai mică măsură, cu 0,5 mm sau chiar mai puțin. După douăzeci de minute mă trezesc cu o frumusețe de bordură în stil Alex Velea. Începe din nimic și urcă brusc. Doamna dă să îmi dea jos mantia. – Stați […]

Cât îmi aștept Taxify-ul într-o vineri, iau de la Gigi o felie de pizza quattro formaggi. Se știe că pizza de la patiserie nu e pizza adevărată, ci un epigonism blestemat; diferența e de la Turnul Eiffel din Paris la ăla din Slobozia. Gustul era neobișnuit de sărat. Îmi zic că mi se pare mie, mai iau câteva îmbucături și dau să vomit pe asfalt. Simt cum îmi crește tensiunea galopant. Vânzătoarea s-o fi luat cu conversația și o fi […]

Prolog Duminică, 5 noiembrie, ies din metrou la Piața Victoriei pe la 6 și un sfert și mă trezesc în fața unui țarc. Înăuntrul lui, o adunare de oameni, cam un sfert din capacitatea unui concert Delia din Piața Constituției. Întreb primul jandarm de ce e încercuită zona cu gard și îmi răspunde: ca să protejeze oamenii de mașini. Parcă în iarnă, când era piața umplută până la refuz și dădea pe dinafară pe arterele principale, nu era nevoie de […]

Scandalul #metoo din ultimele săptămâni, departe de a fi un incident izolat, a născut un întreg hățiș de mărturii și luări de poziție care continuă să iasă la iveală. Pe lângă cazurile grave de agresiune sexuală dezvăluite în media, s-a dat tonul și unei discuții mai largi despre discriminarea subtilă a femeilor din cotidian. Aici particip și eu cu un exemplu. Zilele trecute vorbeam cu o prietenă pe net și îmi zice ceva despre Jacqueline du Pré. Incult, o întreb: […]

Duminică seară am fost la Irvine Welsh. Nu la ultimul Trainspotting adaptat după Irvine Welsh, ci chiar la autorul din spatele ecranizării Trainspotting, prozatorul violent al universului underground scoțian, Irvine Welsh în carne și oase. Citatul din titlu e, în original, „Being a writer justifies every fucked up thing you did” și e una dintre perlele aruncate de autor la Club Control, unde a venit ca să citească un sfert de oră și să răspundă la întrebări încă o oră […]

Nu prea îmi plac filmele. Am terminat o facultate care este un fel de văr de la țară al facultăților de film și am ieșit din ea nu chiar tabula rasa, dar cam pe-acolo. Tabula ștearsă cu buretele uscat. Noțiunile mele de critică de film pulsează ca niște aștri aproape stinși pe cerul minții mele și au fost umbrite de un alt element care nu se pupă, din principiu, cu critica de film: opinia brută. Să stai la o masă […]

Duminica seară am fost la teatru. A venit în București o caravană de la Reactor, un spațiu independent din Cluj. Piesa se chema Miracolul de la Cluj, era în regia lui David Schwartz și trata fenomenul Caritas. Locația era Macaz, un bar cu veleități artistice și autonumit „cooperativă” – un loc propice pentru teatru social. Un detaliu pe care l-am învățat în privința teatrului alternativ din Cluj e că îmbulzeala de la intrare crește proporțional cu numărul citadinilor. În prima […]

București e un oraș mare. De fapt, București e un oraș așa de mare încît am reușit performanța să mă plimb pe bulevardele centrale cu o foaie pe piept și foaia a stat lipită, în ciuda gravitației, mulțumită vîntului care se comprimă între clădiri și se face miniciclon. Imensitatea asta vine la pachet cu alte aspecte; de exemplu, în orice direcție mergi, la orice oră din noapte, găsești un club deschis, lucru inimaginabil în Cluj, unde am prins unele sîmbete […]

După textul devastator despre “Despacito”, intelectualul public a prins gustul recenziilor muzicale. Mai jos urmează cronica lui Andrei Pleșu la Șatra B.E.N.Z. pe care Andrei Pleșu încă n-a apucat să o scrie.  O săptămînă a trecut, iar cititorii mei au avut timp să reacționeze – mai domol, mai persiflator sau oricum au dorit dînșii – la articolul meu despre „Despacito”. Am aflat, pe această cale, că sînt un „boșorog”, un „chercelit ordinar” (sic), ba chiar o „lepădătură” pentru simpla crimă, […]

Am terminat facultatea în Cluj și am venit la master în București. Ca orice provincial, m-am mutat aici ca să vă fur slujbele și să vă umflu prețurile în oraș. Or, pentru toate astea e nevoie de un loc unde să stau, ca să am de unde porni în fiecare dimineață, când fur slujbe și umflu prețuri. Debutul meu în vânătoarea de chirii a fost spre finalul lui august, când cei doi băieți cu care căutam au găsit un apartament […]