Jurnalul rapperului defazat: Noiembrie jalnic

Duminică. M-am trezit încă de la prânz de la gălăgie. Io stau la Universitate și dincoace, de la TNB, reverbera muzica în tot centrul. Ba mizerii de radio, ba Daft Punk. Am deschis geamul și aud valuri-valuri de ecou. Foarte prost antifonat TNB pe exterior.

Am intrat pe net și am dat de unu’ pus pe șotii la Romexpo. Mai mult vorbea în cameră decât cu oamenii. La început am crezut că mă uit la Deli Show, vlog-ul lu’ frati-miu Deliric, dar m-am frecat la ochi și am văzut că îi lipsește fesul cu PORC. Mergea cu camera la infractori și le spunea că sunt infractori, îi întreba dacă sunt conștienți că sunt infractori. Na, omu’ are un hobby. În 2012 eram și eu reporter la o emisiune hip-hop de cartier și întrebam faker-ii din cartier dacă știu că sunt faker-i. După spitalizare nu m-au mai angajat la loc.

Se face seară. Am întrebat niște tovarăși și nu se întâmpla nici un MC battle sau off the dome în oraș, nici măcar un slam poetry. Rămâne să merg la un cenaclu de poezie. E cea mai apropiată variantă. Afară e frig, așa că îmi iau Vanșii plușați și banderola de iarnă. La ieșirea din lift dau nas în nas cu administratoarea și îmi bag capul în glugă. Mi-era să nu zică ceva de datoria de la întreținere, dar la cum s-a uitat lung după mine am impresia că nici nu știe că locuiesc aici. Și mai bine. Cum ies din bloc, mă trezesc într-un puhoi de oameni care urlă și agită pancarte. Ce fraieri. 1 Decembrie e vinerea viitoare.

Ajung la institutul ăla unde se ținea cercul de lectură. În primul rând nu mi-a convenit că a trebuit să trag juma’ de oră de o bere, până au strâns ei rândurile. Cât fanbase vrei să ai? Lucrurile valoroase se țin underground. Gazda făcea introduceri, dădea shoutout, alea-alea. Da’ MC-ii, varză. Țineau microfonul timid, citeau din cărți și, mai ales, stăteau jos. Cum să stai, frate, pe scaun? Nu te vezi că e camera pă tine? Și oricum, camera aia stătea pe trepied ca la teatru, nu o mișca nimeni. Zero dinamică. Ce promo de căcat o să iasă și din asta. Să nu mai zic că nici măcar nu livrau rime, citeau monoton dintr-un cârnat lung de text. Mi-a căzut capul în poală de somn și mi-am făcut o baltă de bere în pantaloni. S-au uitat toți la mine. De jenă, nici nu m-am mai băgat să dau și eu un cypher la microfon. Am plecat înainte să se termine un poem despre sexul libelulelor. Pe drumul înapoi am găsit un drapel pe jos și l-am luat cu mine, să îl pun perdea la geam. Nu săbii făcură Unirea, ci inimi. Hai, că n-a fost o seară așa aiurea.