De ce-o trebui ca în fiecare an, de Ziua Națională, să ne rugăm să nu fie prea frig și să nu sufle crivățul? De ce-o trebui să sperăm, dacă ne ducem să căscăm gura la parada militară, că n-o să răcim sau că n-o să ne strănute în nas cineva bolnav de gripă, încît să schimbăm bucuria în părere de rău? Britanicii, care sînt mult mai scrupuloși decît noi cînd e vorba de tradiții, nu sărbătoresc Ziua Reginei de ziua ei de naștere, ci la o dată pe care au stabilit-o convențional, cu o admirabilă prudență calendaristică. Anul ăsta a vrut Dumnezeu, cu răcanul profesionist român, altfel, țineți minte, nu?
E adevărat că de 27 de ani, de cînd ne tot învățăm cu frigul, lapovița, vîntul și cu fasolea distribuită de la cazan de Ziua Națională, ne-am învățat că asta-i ziua, cu ea defilăm. Însă de ce n-am sărbători-o într-un anotimp mai potrivit, adică pe la începutul verii sau toamna, în așa fel încît cei care postesc să poată mînca și ei după pofta inimii, iar cei care se duc să asiste la defilare împreună cu copiii lor să nu-și dea cu pumnii în cap după aceea că și-au dus progeniturile alături de patrioții care și-au sfidat gripa pentru a fi prezenți la defilare?
O să-mi spuneți, poate, că n-ar mai fi același lucru și că, pe acest criteriu, vom ajunge să sărbătorim Anul Nou în mijlocul verii, ca să nu ne contagiem de la gripați și să nu facem frigul dacă vrem să revelionăm pe stradă.
O sărbătoare din calendar nu poate fi mutată. Ăsta e și hazul ei. Dar cînd noi am tot schimbat Ziua Națională, nu chiar ca și imnul, însă nici departe, nu văd de ce nu ne-am permite o asemenea licență, astfel încît Ziua Națională să rămînă aceeași, dar să ne bucurăm de ea într-un anotimp mai prielnic. Asta cu atît mai mult cu cît FSN-ul, care a stabilit ce imn să adoptăm și care va fi noua zi națională a României, în loc de 23 august, n-a fost decît o grupare politică lipsită de legitimitatea votului, ci o „emanație a Revoluției” care a decis care vor fi imnul și Ziua Națională a României, fără referendum, așa cum s-ar fi cuvenit democratic.
După părerea mea, cîntecul Tricolorului ar fi trebuit păstrat ca imn, scoțînd din textul său contribuția lui N. Ceaușescu, asta dacă e adevărat că el a fost autorul adăugirilor la versurile inițiale ale imnului. Dar dacă tot am rămas cu imnul și cu Ziua Națională impuse de dispărutul FSN, măcar în privința sărbătoririi Zilei Naționale să schimbăm data.
Absolut, d-le Teodorescu, cā toate tārile au ales cā ziua Nationalā sā fie sarbatorita in sezonul cald, când lumea se poate bucura, petrece, manifestatiile si parazile sā aiba decorul potrivit. Faptul cā Iliescu a avut in cap inca dinainte de dec.’89 sā schimbe imnul, steagul, ziua nationala, nu inseamna cā trebuie sā ramânem tributari si noi, deciziilor sale. Numele de România a fost folosit întâia datā oficial dupā votarea Constitutiei de la 1 iulie 1866, iar 10 mai 1977 a fost data la care Parlamentul României a declarat, prin glasul lui Kogalniceanu, cā „suntem independenti, suntem o natiune de sine stātātoare”. Amândoua evenimentele pot fi luate drept actul de nastere al Romániei moderne si in aceeasi masura reprezenta ziua Nationala.
de exemplu pe 4 iunie