Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Întîmplări de pe strada ferată

Zoom Întîmplări de pe strada ferată

Notele de călătorie, aceste rude plimbărețe ale jurnalului intim și ale epistolelor literare, au un trecut nu prea îndepărtat la noi. Ca și literatura. Pînă în secolul al XVII-lea, solii domnitorilor noștri, domnitorii în persoană, călugării știutori de carte, boierii umblați și negustorii care aveau afaceri în străinătate n-au găsit de cuviință să-și scrie impresiile despre locurile prin care i-a dus soarta. Iar dacă or fi existat asemenea note, s-au pierdut, cu excepția notei informative a lui Neacșu din Cîmpulung către un anume jude al Brașovului.

Primul care a scris la noi însemnări de călătorie a fost învățatul boier Nicolae Milescu, trimis într-o misiune diplomatică în China de țarul Alexei. Doar că a făcut-o în slavonă.Cît despre Însemnare a călătoriei mele de Dinicu Golescu, rostul ei era mai degrabă pedagogic, să-i minuneze pe români asupra Occidentului și să-i lumineze, decît să-i delecteze literar. Că Golescul povestea cu talent, asta e bașca. Așa că ideea bună a lui Radu Mârza de a scrie o carte despre impresiile de călătorie cu trenul ale românilor, de la începuturile căilor ferate pînă la 1930, l-a cam pus la cazne pe cercetătorul clujean, ca să găsească texte timpurii pentru această istorie de nișă.

Inventivul Petrache Poenaru e primul romîn care descoperă plăcerile și avantajele mersului cu trenul.Povestește entuziasmat despre acest mijloc de locomoție într-o scrisoare trimisă din Anglia, în 1831, dar care a fost tradusă din franceză și publicată de-abia în 1906 de Nicolae Iorga.Poenaru, inventatorul cu brevet al stiloului, a călătorit cu trenul de la Manchester la Liverpool, pe vremea cînd englezii înșiși se minunau de această culme a tehnicii. Drept care P.P. nu-și povestește călătoria, ci descrie trenul, începînd de la puterile și iuțeala locomotivei cu abur. Poenaru trece apoi la calea ferată care costă usturător de mult, dar economistul din el socotește că toate aceste uriașe cheltuieli vor fi rapid amortizate și că acționarii se vor umple de bani. Tot el e primul care prevestește dispariția diligențelor, ceea ce pe atunci părea de neimaginat.

Mai trec zece ani pînă cînd se mai încumetă vreun român să scrie despre călătoria cu trenul, remarcă Radu Mârza. Acesta e Ion Codru Drăgușanu, scriitor modest, care e mai impresionat de vapoarele cu abur decît de trenuri și care trebuie să inventeze terminologia trebuincioasă. Drăgușanu însă e primul călător român care descrie o catastrofă pe calea ferată, în care un „tragăn“ franțuzesc a luat foc lîngă Versailles, de au murit 150 de oameni.

Nici Gheorghe Barițiu nu se descurcă mai bine cu terminologia de specialitate, dar pe el nu cuvintele îl interesează, ci lobby-ul pe care-l face în 1847 la Budapesta pentru o cale ferată în Transilvania care să ajungă la Brașov, în timp ce alți lobbyști trag sforile pentru Timișoara.

În bineștiuta lui scrisoare către Vasile Alecsandri, Ion Ghica jubilează din două motive. Cel dintîi e că românii au reușit să construiască, prin ei înșiși, căi ferate în țară, infirmînd pronosticurile sumbre, cel de-al doilea, că drumul de la București la Iași era străbătut cu trenul în numai 17 ore. Sîntem pe la 1880.

Cel dintîi călător român care scrie chiar impresii de călătorie e Nicolae Filimon. Autorul Ciocoilor vechi și nouiscrie despre ceea ce vede, dar și despre ce i-a scăpat, cu ajutorul ghidului Baedeker, din care culege informații turistice. Prozatorul îi zice, inspirat, căii ferate „stradă ferată”, nume care din păcate nu s-a păstrat. În vremurile de început ale CFR-ului, vedem cum se dezmorțește și se îmbogățește și limba română, nu numai comersanții cu bucata și cu toptanul. Cartea lui Radu Mârza ar fi o lectură utilă și pentru diriguitorii de azi ai CFR-ului care merge mai prost și mai încet decît în anii’30 ai secolului trecut.

Radu Mârza, Călători români privind pe fereastra trenului, O încercare de istorie culturală (1830-1930),Editura Polirom, 2020.

1 comentariu

  1. #1

    Cica dupa succesul ,,caii ferate” cu un singur sens dintre Gara de Nord – Aeroportul Otopeni au stat ,,guvernatii” si s-au gandit si intr-un tarziu le-a picat fisa. De ce n-am fi ,,deschizatori de drumuri” la nivel mondial plamadind prima autostrada cu sens unic? si-au zis. Bineinteles ca s-au gandit la autostrada aproape imposibil de realizat in dublu sens (Ploiesti-Brasov) dar deja au aparut controversele. Amatorii de weekend-uri prelungite pe Valea Prahovei inca nu s-au pus de acord care sa fie sensul de circulatie, o parte mergand pe ideea ca la dus ar fi necesara autostrada pentru a ajunge mai repede ca la intors nu-i bai daca vor folosi in continuare traditionalul dans al pinguinului pt. ca se stie ca de ceva vreme saptamana de lucru (mai ales la bugetari) poate sa inceapa si de marti.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint