Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Iocan, scriitorii și cititorii, acum și după

Zoom Iocan, scriitorii și cititorii, acum și după

Le-am telefonat sau m-am e-mailat cu mai mulți colegi într-ale scrisului, să-i rog să ne trimită povestiri pentru Iocan, un număr special, online, ca să combatem literar izolarea de coronavirus. M-am adresat prozatorilor care au relații bune cu povestirile, chiar dacă unii dintre ei au devenit între timp romancieri.

Ideea nu-i a mea, Florin Iaru e cel care a scos-o pe covertă. Și ca să nu se spună că profităm de ocazie ca să ne publicăm și noi producțiile în revistă, am hotărît ca nici unul din redacție să nu apară în acest număr special. Ar fi fost rîndul meu să redactez acest număr din Iocan, dar în împrejurările astea ne-am gîndit să facem o excepție și să-l semnăm toți, ca redactori. De astă dată, fiecare dintre noi și-a întins antenele ca să primească povestiri pentru numărul special, bașca prozele pe care le-am primit la redacție ca de obicei.

De ce am făcut asta? Ca pe o formă citibilă de solidaritate a scriitorilor profesioniști cu cititorii, la vremuri nasoale. În ceea ce mă privește, am primit povestiri de la aproape toți scriitorii cărora le-am cerut texte. Cîțiva dintre ei, care n-aveau nimic în sertar, mi-au trimis povestiri scrise anume pentru acest număr. Nu le dau numele, se știu ei, fiecare în parte, și le mulțumesc că s-au pus la treabă anume pentru cititorii Iocanului.

Confrații care n-au avut să-mi dea povestiri mi-au spus/scris că pe ei nenorocirea asta i-a blocat. Nu țin nici jurnale, ci doar se uită la ceea ce se întîmplă. Încearcă să digere, măcar, ceea ce li se pare de nedigerat. Această reacție, cred, nu ține de disponibilitatea sau de indisponibilitatea talentului personal. Omul din scriitor – scuzați-mi această tîmpenie! –îl poate face pe scriitor să nu se poată apropia de pix sau de computer, din cauza unei suferințe pe care omul n-o poate depăși. Am ajuns să ne numărăm morții ca pe cei căzuți pe front: sînt ai tuturor și ni se strînge inima pentru fiecare în parte. Acum, însă, pe linia întîi în acest război total asimetric, nu mai sînt soldații, tablagiii și ofițerii, ci medicii, asistenții lor și infirmierii – civili și militari – care cad loviți și se ridică sau mor la datorie. Acum înțelegem toți, inclusiv medicii și cei care-i ajută, că această meserie ori e vocațională, ori poate fi un coșmar.

Pentru scriitori, care au și ei o meserie vocațională, s-ar putea ca trecerea prin această nenorocită experiență să fie un prilej unic de reflecție față cu întrebarea „De ce scriem?”. Nu-mi fac iluzii că grafomanii vor fi mai puțin grafomani și nici că îndemînaticii scrisului care simulează veseli această meserie a singurătății nefericite vor dispărea. Cred însă că cel puțin o vreme după ce va trece grozăvia asta, cînd va trece, cititorii vor deveni mai pretențioși față de cărțile care vor apărea.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    D-le, unde se gaseste Iocan ? Am mai intrebat aici si mi s-a raspuns ioc. Am cautat la chioscurile de presa, la librarii ,nimeni n-a auzit de Iocan nici in Bucuresti nici in Mangalia ? Se poate afla de unde poate fii cumparat. Il caut de la aparitie, n-am niciun numar.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale