Celebrul actor, artist al poporului, Costache Antoniu, interpretul inegalabil al rolului Cetățeanul Turmentat din O scrisoare pierdută, întrebat, pe la sfîrșitul anilor ’50, de un reporter, la sosirea pe Aeroportul Băneasa, după un turneu al Naționalului bucureștean la Beijing, „Cum vi s-a părut China, maestre?”, a dat sibilinicul răspuns „De nerecunoscut!”. Eu, deși îmi place enorm vorba actorului, n-aș da, dacă aș fi întrebată, același răspuns despre Varșovia, după scurtissimul meu sejur la summit-ul NATO din capitala Poloniei. Dimpotrivă, orașul de pe Vistula, unde am fost prima oară într-o excursie ONT de revelion 1981, taman cînd se decretase legea marțială, mi s-a părut același oraș primitor, feeric luminat, cu oameni cu coloana vertebrală dreaptă, foarte amabili și ușor speriați acum de ciumetele de Putin. Desigur, în galantare nu mai vezi numai prune uscate, ca pe vremea aceea, și nici nu mai poți face troc cu coniac și miez de nucă contra blănuri și căciuli de vulpi polare. Dar orașul – mai ales cel vechi, reconstruit ca la carte – e fermecător.
Ba am constatat că aici parcă și Iohannis al nostru tace mult mai expresiv ca în țară, e mai destins între mărimile NATO și chiar a glumit în germană cu un subsecretar doi din delegația Germaniei, născut la Miercurea Sibiului. Nici nu e așa zăpușeală ca la București, deși dinspre Ucraina și țările baltice vin din cînd în cînd niște valuri de căldură cu un miros ciudat, de parcă ar ieși din mii de țevi de eșapament ale unor vehicule care tocmai au fost pornite.
(va urma)
