Ion Ghica, despre cumsecădenia ocupanților ruși

În Scrisorile sale către Vasile Alecsandri, Ion Ghica zicea că România, țară mică, nu trebuia să se alieze cu rușii. Cu nici un preț! Și-i povestea prietenului său din Moldova ce-au făcut rușii la București în timpul ocupației din 1828-29, cînd cu războiul ruso-turc. Printre protagoniștii ocupației, un anume nacealnic Bârzof, un munte de om, „ochi mititei în fundul capului, umerii obrazului scoși și nasul numai o fărâmiță de sfârc” și cu fața ciupită de vărsat. Vine Bârzof cu ordin către tatăl memorialistului să facă serviciu la comisia sanitară care lupta contra ciumei. Dimitrie (Tache) Ghica bătrînul refuză, spunînd că a făcut un an acest serviciu, de pe urma căruia i-au murit trei oameni. „Bârzof ascultă cu atențiune cuvintele tatii, dând din cap ca semn de aprobare, și plecă salutând și strângând mâna lui tata. Dar nu trecu nici o jumătate de oră după plecarea lui, și vedem că intră în curte vestitul pazarnic, urmat de un cazac; mai trece nițel, și mai intră un alt cazac, ș-apoi altul, tot unul câte unul, până se făcură doisprezece la număr. Care cum intra, descălica, lua frâul din capul calului și-i da drumul la fânărie; iar ei, atrași de mirosul bucatelor, trăgea care cum venea drept la bucătărie, unde într-o clipă nu mai rămânea nimica nici în tingiri, nici prin dulapuri; mănâncă tot și beau tot și tot cer nencetat; apoi, beți și sătui peste măsură, se suie prin odăi și în salon, cântă și joacă chiuind, se tăvălesc pe mobile și pe așternuturi cu cizmele pline de noroi și cu mantalele ude de ploaie. Noi, copiii, cu mama am fugit de acasă și am mas noaptea la un vecin, căci tocmai a doua zi a venit un ofițer de a ridicat cazacii, după ce tata, de nevoie, se prezentase dis-de-dimineață la serviciul la care refuzase d-a se mai duce.”

Același Bîrzof venea după aceea des acasă la ghiculești să joace cărți și, cînd îi amintea gazda, pe atunci mare hatman în Țara Românească, de isprăvile cazacilor săi, își făcea o cruce mare înainte de a spune: „’Na ia i Bogu, cocon Tache, la mine nevinovat; slujba!” Cînd nu era la slujbă, Bîrzof, își amintește Ion Ghica, „era omul cel mai plăcut, sufletul cel mai bun și mai milostiv, omul lui Dumnezeu cum s-ar zice.”

Acum, pe rușii milostivi de la ziarele moscovite care cîntă în struna puterii lui Putin i-a luat grija de Călin Georgescu și au anunțat că fostul candidat la președinție a fost săltat de DIICOT. Apoi au cules reacții. De fapt, o singură reacție, venită din partea auristului-șef George Simion, care a afirmat că în România nu e democrație, nu că turul doi înapoi a fost prins cu o escrocherie. N-ar fi deci de mirare dacă jurnaliștii ruși preocupați de Georgescu or fi zicînd și ei în particular, ca nacealnicul Bîrzof: „la mine nevinovat, slujba!”