Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Istorii corecte politic – Ciobanul și Miorița lui

Zoom Istorii corecte politic – Ciobanul și Miorița lui

–Stăpîne, stăpîne, mai cheamă ș-un cîne. Da’ ceva mai încolo, că acum avem de clevetit.

–Uau, o oaie vorbitoare! Lumea mea nu mai are, brusc, sens sau logică.

–Lasă prostiile și ascultă: baciul ungurean și cu cel vrîncean, la apus de soare, vor să mi te-omoare!

–Uau, o oaie turnătoare! Lumea mea și-a recăpătat, brusc, tot sensul și logica. De fapt, mă și mir că m-am mirat vreodată.

–Băi, tu înțelegi românește ce-ți zic? La apus de soare, vor să mi te-omoare! E pericol!

–Ba nu e nici un pericol, pentru că eu sînt cioban și deci șansele să merg la teatru – mai ales la o piesă a expiratului de Delavrancea! – sînt extrem de mici. De fapt, cred că nici n-am auzit de Delavrancea. Acum te-ai liniștit?

–Nu, dar măcar încep să-i înțeleg pe ăia doi în pornirile lor criminale. Și mă întreb dacă n-ar fi mai potrivit pentru sănătatea mea mentală să-i și ajut. Ah, dacă mi-ar fi dat Dumnezeu și mie copite opozabile…

–Exagerezi, ca întotdeauna. Așa că dă-mi voie să aduc discuția pe un făgaș mult mai important…

–Mai important decît propria supraviețuire?

–Sînt simbolul unui popor care adoră coliva și are drept tic verbal „Să mor io!“, chiar crezi că această întrebare își mai are sensul?

–Îmi cer scuze, am fost oaie. Deci, baciule moldovean, ce voiai să mă întrebi?

–Îmi primul rînd, spune-mi Ovidiu. Ovi, dacă vrei.

–Ovidiu pentru că românul s-a născut poet?

–Nu, Ovidiu pentru că vine de la ovis – oaie și tata l-a considerat etimologic potrivit în cazul meu. Dar să revenim: cum de vorbești? Ești cumva o prințesă transformată în oaie? Dacă te sărut îți vei relua forma cea adevărată?

–Ovidiu, luna trecută, cînd te-ai îmbătat, am făcut lucruri mai îndrăznețe de atît și totuși nu m-am preschimbat.

– Ba în ochii mei te-ai schimbat, să știi. Nu am îndrăznit să ți-o spun niciodată, dar de atunci te văd cum n-am mai făcut-o vreodată…

–Ovi, tu acum ai un moment de adîncă sinceritate sau ești copleșit, de fapt, de poftele cărnii?

–Scumpa mea, te-ar deranja dacă ar fi, de fapt, poftele cărnii?

–Depinde la ce te gîndești… roși oaia delicat și își ascunse ochii sub genele lungi și ademenitoare.

–Acum parcă mă jenez și eu să spun, roși delicat și baciul.

–Hai, zi! îl încurajă ea.

–Îmi vine greu! recunoscu el. Mi-e teamă că, dacă spun, s-ar putea să te pierd pe vecie…

–Hai, totuși, îndrăznește! Totul e permis în război și mai ales în dragoste! se avîntă ea plină de pasiune.

–Noi doi… singuri sub lumina lunii, îi șopti el conspirativ. Focul arde în vîlvătaie precum patima, tu stai în fața mea așa cum te-a făcut natura, iar eu te mîngîi ușor-ușor cu un mănunchi sexy de pene…

–Mmmm, da…

–Pene fine, bine muiate în aromă elegantă de mujdei…

–Mujdei? strigă oaia șocată. Mujdei? Băi, dacă iar începi cu fanteziile tale cu pastramă, să știi că te sparg cu bătaia! Ovidiu, sînt o ființă vie, cu aspirații și dorințe, nu o bucată de carne care să-ți satisfacă poftele murdare!




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale