În marile imperii, lucrurile se mișcă greu și implacabil. Ăsta e și motivul pentru care execuția Viteazului la Stambul trenează de două săptămîni. Dar iată că voievodul pare să fi găsit replica potrivită ca să scape din încurcătură:
–Nu-i nimic dacă Buzeștii întîrzie să mă scape, am alți aliați de nădejde. Uite, de exemplu, pe Baba Novac. O să cutezi tu să ridici barda împotriva primului haiduc trans din istorie? Vrei să faci hate-crime? Acum, cînd sîntem în Luna Diversității?
–Bine, da’ eu de unde știu că e trans?
–Pentru că tocmai ți-am spus că e! își dezlegă Mihai mîinile ca să le poată ridica exasperat. Și pentru că el se identifică așa. În plus, își spune BABA Novac, tu nu înțelegi ori ești surd?
–Bine, Baba-Baba, da’ are ditamai mustața de moș! Pun pariu că are și cocoșel!
–Da, care i-a adus o punguță cu doi bani. Nu înțeleg ce vrei să zici.
–Păi, nu ziceai că-i trans?
–Și ce legătură are una cu alta? E și trans, e și bărbat în același timp.
–Îhî, așa cum motocicleta mea medievală e și cal, și măgar, și catîr în același timp…
–Oamenii sînt personalități complexe, călăule, nu fi primitiv și retrograd. Învață să gîndești non-binar, bine?
–Da’ pricepe turcește odată, ghiaur păcătos, nu se poate să fii și bou, și vacă de muls în același timp!
„Se vede că tu nu-l cunoști pe contribuabilul român“, mormăi Mihai pentru sine. Apoi continuă tare:
–Bine, hai să-ți fac mansplaining: dacă ești bărbat vrednic, atunci te bucuri de faimă și între sîrbii tăi, și între românii care au devenit ai tăi.
–A, tu vrei să zici transnațional… zise călăul cu adîncă dezamăgire.
–Da’ tu ce credeai că vreau să zic?
–Sînt un turc stereotipic deprins să aibă de-a face cu bărbați dispuși la orice ca să-și salveze viața, tu la ce crezi că mă refeream?
–(Mihai lămurit) Aaaa, păi zi așa, drăguță, că se rezolvă. Spune ce dorești și se ocupă Baba de tine, îi făcu el din ochi.
–Nu vă reține morala creștină de la asemenea fapte rușinoase?
–Fix cît vă reține pe voi Coranul. De fapt, dacă e să fim cinstiți, ai recunoscut deja că voi, turcii, sînteți și mai notorii decît noi, deși facem eforturi considerabile. Mă și mir că nu m-am gîndit de la bun început să apelez la…
–(amîndoi într-un glas) UN HAIDUC TRANSACȚIONAL! Unul care să identifice genul pungii cu galbeni din „al tău“ în „al meu“!
Și acum, că făcuseră mai bine pentru societate, cei doi ședeau mulțumiți pe butuc, în timp ce mulțimea aplauda rar și demn.
–Auzi, bre efendi Mihai, zise călăul după o lungă chibzuință, da’ în limba ta de ghiaur nu e corect „tranzacțional“, cu „z“ deci în loc de „s“?
–Efendi călău, în limba mea încă se scrie în slavonă, deci n-are importanță.
–Bine, da’ cînd s-o scrie în latină?
–Atunci degeaba s-o mai scrie, că și-așa poporul nu va mai fi în stare să citească.
–Cum așa, bre?
–Din două motive simple. Întîi, pentru că vor fi profesorii în grevă…
–Și apoi?
–Și apoi nu vor mai fi!
Hai că asta e prea de tot.