Mult au mai suferit bărbaţii din dragoste. Unii şi-au văzut iluziile sfărîmate, alţii s-au trezit cu un sifilis de mai mare dragul. Nu le plîngeţi de milă: măcar ăştia s-au ales cu ceva. În fine, cei mai norocoşi s-au pricopsit cu o SIDA sănătoasă. Să le trăiască, zic, chit că ei nu mai trăiesc de mult. C-aşa se-ntîmplă cînd crezi prostii de genul „produs cu garanţie pe viaţă“: mori o dată şi după aia te înveţi minte.
De exemplu, Ioan Mara (55 de ani, din care 20 cu executare) a suferit mult din cauza unei iubiri neînţelese nici de fată, nici de judecătorii care l-au condamnat pentru viol şi omor (de parcă ar fi fost vina lui că nu ştia cum să se sinucidă şi a trebuit mai întîi să încerce pe altcineva – mîrlani!). Din fericire, n-a renunţat: odată eliberat, a invitat o domnişoară la cafea. Are afecţiuni psihice? Nu contează, dragoste să fie! Iar dragostea trebuie împrăştiată în jur ca insecticidele pe gîndacii de bucătărie, aşa că omul şi-a sunat şi-un prieten. Din păcate, bestia şi-a schimbat părerea cînd a venit Poliţia şi din „Da, da, perversiuni!“ a trecut la „Da, perversiuni, viol, sechestrare!“.
Eu n-o cred. Dacă ar fi fost sechestrată cu adevărat, poliţiştii îl găseau în dulap şi pe Steven Seagal. Iar partea cu violul e irefutabil falsă: cel mai probabil e că Ioan îşi arunca săpunul pe jos şi se apleca după el gemînd erotic, în timp ce fata îl întreba rîzînd: „Ce e, moşule, criză de lumbago?“.
