Crișan: Haralambie Ivanov, un argint la Jocurile Olimpice, trei medalii de aur, un argint și un bronz la Mondiale, șapte medalii de aur și un argint la Europene; Silviu Simiocencu, două medalii de aur, două de argint și un bronz la Mondiale, cinci medalii de aur, trei de argint și două de bronz la Europene; Vasile Simiocencu, două medalii de argint și patru de bronz la Mondiale, un bronz la Europene; Aurel Macarenco, două medalii de aur, un argint și un bronz la Mondiale.
Caraorman: Toma Simionov, două medalii de aur și una de argint la Jocurile Olimpice, trei medalii de aur, patru de argint și trei de bronz la Mondiale; Gheorghe Simionov, un argint la Jocurile Olimpice, două medalii de aur, cinci de argint și două de bronz la Mondiale; Ion Terente, un aur și un argint la Mondiale, un bronz la Europene; Andrei Conțolenco, un argint la Mondiale, trei medalii de aur, un argint și un bronz la Europene; Nicolae Artimov, un argint la Mondiale, un aur și un argint la Europene; Maxim Petre, un aur la Mondiale, un aur la Europene; Aurel Simionov, un aur la Mondiale, un aur la Europene; Nicolae Terente, un aur la Europene.
Mila 23: Vinturis Gheorghe, două medalii de argint la Europene; Sidorov Ichim, un aur la Europene; Afanasie Butelchin, un argint la Mondiale; Vicol Calabiciov, un aur la Mondiale; Calinov Lavrente, un bronz la Mondiale, un argint și cinci medalii de bronz la Europene; Lipat Varabiev, un aur și un bronz la Mondiale; Antrop Varabiev, un aur și un argint la Mondiale, un bronz la Europene; Anton Calenic, un argint la Jocurile Olimpice, un aur la Mondiale; Maria Nichiforov, un bronz la Jocurile Olimpice, un argint și două medalii de bronz la Mondiale; Agafia Constantin, un aur la Jocurile Olimpice, un argint și șapte medalii de bronz la Mondiale; Afanasie Sciotnic, un argint și un bronz la Jocurile Olimpice, patru medalii de aur, două de argint și trei de bronz la Mondiale, trei medalii de aur și șase de argint la Europene; Serghei Covaliov, un aur și un argint la Jocurile Olimpice, două medalii de aur și una de argint la Mondiale, un aur și un bronz la Europene.
Alături de ei, plutind cumva imperial și seren, Ivan Patzaichin, născut și el în Mila 23. Vă spun și medaliie lui, pentru că sigur nu le știți pe dinafară: de patru ori campion olimpic, de trei ori vicecampion, de opt ori campion mondial, de patru ori vicecampion, de zece ori medaliat cu bronz la Mondiale. O dată campion european.
Trei sate din Delta Dunării au dat României 25 de performeri, 25 de campioni care au, împreună, mai multe titluri decât sporturi întregi, mult mai bine promovate, mult mai bine recompensate. Și revin: printre ei, Ivan Patzaichin, probabil cel mai mare sportiv român al tuturor timpurilor, cel mai longeviv, cel mai medaliat.
Așa cum de fiecare dată când vorbești despre o barcă de competiție și o pagaie te gândești la Ivan, în Tulcea se construiește, de trei ani, ceva frumos în jurul uriașului Patzaichin.
În 2011, Rowmania Fest era la prima ediție și nu știa prea precis ce și-ar dori să fie. Era un proiect încă nedesenat complet, construit, cum spuneam, în jurul lui Ivan Patzaichin și al unei bărci noi pe care acesta o propunea: canotca. Dacă ar fi rămas la stadiul din 2011, Rowmania ar fi fost o întâmplare de week-end, la sfârșit de august, binevenită în Tulcea, dar nu senzațională. Doar că cei care construiesc frumos în jurul lui Ivan nu sunt niște oameni care să facă doar întâmplări de week-end, care să înceapă azi, să ofere prilej de grătare și să se încheie mâine, pe grabă.
În 2012, Rowmania era deja internaționalizată, canotca se plimbase prin Europa, iar festivalul de la Tulcea era mai mult decât fusese cu un an înainte. Bani nu erau, dar deja se născuse ideea turismului lent în Deltă și centrul de la Crișan. Îmi plăcea și atunci foarte mult ceea ce se întâmpla acolo și, mai ales, modul în care construcția din jurul lui Ivan creștea. Dar mă gândeam că va fi o construcție lentă, pentru că Ivan nu apare în reclame la bănci, saltele sau margarină și nici nu a fost revendicat ca ambasador al turismului de niște oameni cu bani, dar fără viziune.
Dar a venit 2013 și un Rowmania Fest mai ambițios ca niciodată, sămânță a unor întâmplări care se vor dezvolta, mi se pare acum, din ce în ce mai rapid. Cursele în canotcă au căpătat amploare, cucerind oameni din mai multe orașe ale țării. Festivalul s-a lungit cu o zi, întâmplările sunt mai dese și a apărut un triatlon care, probabil, anul viitor, va căpăta dimensiune internațională. Astea sunt lucrurile pe care Doru Frolu și echipa lui le construiesc răbdători, mai puțin lent decât mă așteptam, mai încăpățânați decât se poartă, de obicei, pe la noi. Dar lucrul pentru care merită, de fiecare dată, să mergi la Rowmania Fest este Ivan însuși. Mi-aș petrece toată ziua doar urmărindu-l cum trece dintr-un loc în altul, cum se oprește blajin pentru a se fotografia alături de cei care-l asaltează cu astfel de cereri, cum se odihnește pe un colț de bancă, trăgând cu sete dintr-o țigară. Ivan este el însuși un spectacol de măreție, modestie și caracter, un spectacol pe care e un privilegiu să-l urmărești de aproape. Restul este doar un omagiu pe deplin meritat adus unui mare campion, unui om care, orice ar face, se întoarce pentru a împinge înainte comunitatea de unde a plecat. Dar despre asta, în curând.
