Jocurile copilăriei

Circulă printre oamenii mari prejudecata că, în ziua de azi, copiii nu se mai joacă aşa cum se jucau pe vremuri. Sînt toți cretinizați de telefoane și calculatoare și nu se mai găsește unul ca lumea care să iasă în fața blocului să spargă geamuri cu mingea sau să bage carbid într-o sticlă. Nimic mai fals. Am stat într-o zi acasă să aștept un curier care zicea că vine la 9 dimineața și-a venit la 7 seara, și-am apucat să-i prind pe copiii de la bloc în toată splendoarea. Mai întîi au jucat “Ţările”, dup-aia au jucat un fel de “Rațele și vînătorii” în care ținta principala era fie o fată pe nume Alesia, fie Citroën-ul roșu al vecinilor de la parter. Mai spre seară s-au moleșit, pînă cînd unul dintre ei a strigat: “Băăăăăi, hai să ne jucăm Woop woop, eroina!”. “Cum se joacă asta?” “Io fac Woop, woop și voi faceți Eroinaaa!” Și s-au jucat asta pînă în creierii nopții, cînd au început părinții să le dea SMS-uri să vină acasă. Deci, da, poate că pînă la urmă oamenii ăia mari aveau dreptate și ăștia mici au toți creierele spălate.