►Sînt ca măgarul lui Buridan, nu pot ieşi dintr-o dilemă: pe de o parte, dacă Şăfu’ pierde la referendum, aş pleca împreună cu el, fiindcă, în ciuda Antenei 3, mi-e încă foarte drag, iar restul de umanitate rămas într-însul e imens; pe de altă parte, aş rămîne aici la Cotroceni, fiindcă m-am obişnuit cu debaralele, cu dormitoarele, cu microfoanele, iar Crinuţ (aşa-i zic eu), de cînd i-am arătat că pressepapier-ul de pe biroul său prinde în direct Palatul Victoria, îmi dă dovezi de crasă simpatie: alaltăieri, de pildă, după prînz, mi-a făcut cadou un splendid buchet de Fenobarbital.
►Ca să vezi că Şăfu’ mi-a intuit dilema! M-a sunat azi-noapte: „Nutzi, dacă poporul ăsta de troglodiţi n-o să mă mai vrea, vii cu mine, ca secund, pe-un vapor?“. „Şăfu’ – am îndrăznit eu – dar nu mai aveţi flotă!“ „Aşa e – l-am auzit cum rîde – dar am în Insulele Cayman o şalupă cît «Biruinţa»! Sînt coleg de doc cu Bashar al-Assad.“ „Dar Şăfu’ – am zis eu – mie, încă de pe vremea cînd lucram la Inter, nu-mi prea plac sirienii. Pe lîngă că erau zgîrciţi, în pauze mi-arătau poze cu familia din Damasc, făcînd-mă să mă simt ca o tîrfă.“ „Stai liniştită, Nutzi! – a rîs el. Numai al-Assad e sirian. Restul echipajului e băieţi de-ai mei!“
►Spre stupoarea tuturor, aseară Crinuţ s-a trezit cu noaptea-n cap.
