Mi-e dor de un tur al orăşelelor anonime, al locurilor unde – vorba lui Sadoveanu – „nu s-a întîmplat nimic“, acele aşezări aşa-zis umane unde nu merge nimeni, cu excepţia rudelor localnicilor, la nunţi rare şi înmormîntări inopinate. Cîte sensibilităţi nedescoperite trebuie să zacă în Mehadia, de pildă! Cîte bovarisme sub capac nu s-or înăbuşi în Babadag! Ce Rastignaci se sting în crîşmele din Buhuşi! Iar la Adjud, în a treia casă cum intri dinspre Bucureşti pe stînga, un posibil Faulkner abia dacă leagă două propoziţii în clasa a unşpea! Nu „Grădina Maicii Domnului“ e România, ci Iadul Orăşelelor Inutile.
► Azi-noapte, zîmbind, cum numai el poate, în colţul ochiului stîng, Şăfu’ mi-a spus că el îşi asumă dezastrul PDL de la alegerile locale. Şi-a adăugat: „Ştii, Nutzi, ce se potriveşte situaţiei? Vechiul nostru proverb românesc: Eu te-am făcut, eu te omor, hă, hă, hă!“.
► A revenit la Cotroceni dl Lăzăroiu, ca virgulă consilier al Şăfului. Mie mi-e simpatic: cînd mă uit la el, îmi aduc aminte că mama mi-a spus că nimeni nu înţelegea ce vorbesc eu pînă pe la cinci ani. Uite că se poate şi mai rău.
► Eu nu prea-mi dau seama ce sînt: ziua am impresia că sînt bugetară, iar noaptea, cînd mă văd cu Şăfu’, am impresia că lucrez la privat. Nici nu mai ştiu de unde iau banii. Cred c-o să-l depăşesc pe Pătrăşcanu: dacă a trecut prin trei dictaturi, eu am trecut prin trei democraţii, cu Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi parcă văd c-o să trec şi prin Crin.
(va urma)
