S-a dus şi Sarkozy, le pauvre… Să fiu sinceră, spre deosebire de văru-meu Costel, care a zis „Ia mai dă-l în… de udemerist!“, mie mi-e milă de el. Să ai o origine atît de multiplă, o nevastă aşa de frumoasă, un copil atît de reuşit şi-o ţară aşa de francofonă şi să pierzi în faţa unui chel de stînga – ce poate fi mai dureros? Eu cred că de la Angela Merkel i s-a tras. Francezii sînt în fibra lor intimă foarte orgolioşi, foarte naţionalişti şi nu le-a plăcut că Nicolas al lor s-a gudurat fără finalizare pe lîngă această doamnă Krupp.
Să fi fost în locul lui, eu mi-aş fi călcat pe reţineri, aş fi băut o sticlă de „Remy Cointreau“ şi, pe undeva pe lîngă Strasbourg, la Vila „Le Lac 2“, aş fi smotocit-o pe această Angélique mai ceva ca la Verdun. Căci, în fond, ce-aşteaptă orice femeie, fie ea cancelar? Nu deficite, nu austeritate, ci o mîngîiere, o tandreţe, un sărut galic. Asta n-a înţeles Sarlozy: n-a pus Patria înainte, ci pe Carla Bruni. Şi cu Carla a şi rămas.
► Apropo de dna Merkel: să vedem ce va face Andrei Marga, care – pare-se – o cunoaşte destul de bine. Intra-vom în curînd în Spaţiul Schengen? Hai, Andrei!
► Mai ţii minte, Nutzi – mi-a spus ieri-noapte Şăfu’ – reclama aceea de pe zidul stadionului Giuleşti, după ce treceam cu trenul pe sub Podul Grant? Nici o masă fără peşte oceanic! Şi ce flotă aveam!“ – şi i-au dat lacrimile.
(va urma)
