Una din marile plăceri pe care mi le-a furnizat democraţia este să-mi plătesc singură impozitele, taxele, amenzile, radierile auto, RCA-ul, RDS-ul, CAS-ul, rovigneta etc., etc. În dictatură nici nu ştiam ce-s chestiile astea, statul totalitar, hapsîn, avea, chipurile, grijă de toate, deposedîndu-te cu cinism de frumosul sentiment al responsabilităţii. Pe cînd acum, în faţa oricărui ghişeu, cu teancul de acte în mînă, îmi vine să exclam: „Ştiţi cine sînt eu? Sînt cetăţean european şi nu, iac-aşa, o vacă de muls pentru fiecare!“. Cînd intru, de pildă, la Trezoreria sectorului 6, mă umezesc toată, de parc-aş intra cu Adri(e)an Videanu într-un hotel din Nisa, iar clădirea BCR-ului de pe Calea Victoriei, unde-a trebuit să plătesc o parte, doar o parte dintr-o amendă pentru absenţa rovignetei, mi-a evocat pînă la lacrimi clădirea cazinoului „Flamengo“ din Las Vegas.
Şi funcţionarele din spatele ghişeelor! Onestele, bovaricele, pempantele noastre funcţionare! Cu ecusoanele lor pe care poţi citi neoaşe nume daco-romane: „Calafeteanu Virginica“, „Bologan Petruţa“, „Viezure Aimée“! Cum să n-ai tu ca virgulă contribuabilă, în toată deplinătatatea vieţii tale erotice şi psihice, o mare satisfacţie cînd, uitîndu-te la faţa unei „Păscuţoiu Vasilica“ de la Circa financiară sector 3, intuieşti imediat că n-a mai făcut dragoste de şase luni? Cum să nu te gîndeşti la bijuteriile tale hard de acasă cînd observi că lănţişorul de aur căzînd în grota dintre sînii unei „Surupăceanu Geta“ s-a scorojit vizibil?
Dacă Ilya Ehrenburg s-ar afla doar zece minute în faţa ghişeului nr. 2 de la Poşta Vitan şi-ar privi-o pe „Atanasiu Dorothea“ cum îşi mănîncă sandviciurile deasupra fluturaşului lui de pensie, şi-ar pune pe foc toate volumele din Oameni, ani, viaţă.
(va urma)
Chiar pe Ilya Ehrenburg l-ai gasit??? ala cu „Omoritii pe fascisti oriunde ii gasiti, chiar si in pintecele mamelor!”… sau esti simpatizant comunist?