♦ Vai de ţărişoara noastră, condusă de un individ cu găuri în talpa pantofilor şi – pot să depun mărturie! – cu chiloţii rupţi în fund, cum ar zice analistul Ion Cristoiu. Şi nu e vorba de cel la care vă gîndiţi nejustificat dumneavoastră, ci de Jeffrey Franks, of course.
♦ A venit şi la mine recensămîntul, sub forma unei femei slăbuţe, cam la 40 de ani, cu ochi şovăitori, îmbrăcată modest şi avînd pe cap un soi de cipilică din lînă, mai mult ca sigur croşetată de ea. S-a uitat cu jind la garsoniera mea onestă, confort unu sporit, la tabloul cu o îngereasă cu păr bogat pe care mi l-a dat regretatul Sabin Bălaşa pe cînd mai era încă în plină putere procreatoare, la sofaua extensibilă, plină de perne în toate poziţiile, la colecţia de căni absurde pe care mi le-a făcut cadou Mihai Stănescu pe vremea cînd era în aceeaşi putere ca Sabin Bălaşa, la biblioteca savant răvăşită ocupînd tot peretele opus ferestrei, la Toshiba-plasmă pe care se transmitea Noua Zeelandă-Franţa. Aş putea să jur că e o nevastă pe care a lăsat-o bărbatu-său, că-şi creşte singură un băiat chiaun de etnobotanice, că e şomeră şi e îndrăgostită în secret de Mircea Radu. Am servit-o cu o cafea şi nişte fursecuri pe care le-a ronţăit ca un şoricel harnic, pînă la unul. Cînd m-a întrebat unde lucrez şi i-am răspuns că sînt consilieră la Cotroceni, i-am surprins în privire un licăr de invidie şi ură. Nu ştiu dacă în chestionarul ăla de rahat era întrebarea dacă am sau nu concubin, dar ea mi-a pus-o. „Am“ – i-am răspuns. „Lucrează tot la Cotroceni, dar nu stă aici. Vine numai în week-end. Se numeşte Traian Băsescu.“ Şi-a scăpat, săraca, pixul ieftin din mînă. „Vă rog să mă scuzaţi“, a murmurat, şi-a strîns hîrtiile şi-a dat să iasă, dar a nimerit uşa de la baie, unde duduia vechea, incomparabila mea „Alba-Lux“.
A doua zi m-am trezit cu un alt recenzor, la costum gri şi cravată roşie, care, fără multe introduceri, mi-a zis: „Doamnă Nutzi, noi vă apreciem sinceritatea faţă de această acţiune de stat care e recensămîntul, dar nu aveţi obligaţia să răspundeţi la toate întrebările. Să ştiţi că noi am apreciat gluma cu… ştiţi dumneavoastră…“ – şi-a arătat spre etajul şase. Da’ eu n-am glumit. Dacă nici faţă de statul tău nu poţi fi sinceră, atunci faţă de cine?
(va urma)
