♦ Cred că Şăfului i se potrivesc ca o mănuşă vorbele nemuritoare ale lui Musil: „Am o cultură frumoasă, dar vastă“. Ar trebui să-i sugereze cineva să şi-o restrîngă. Dar cine? Lăzăroiu? El de-abia şi-o restrînge pe-a lui. Roberta Anastase? Din solidaritate cu Şăfu’, a vrut să citească Levantul şi-l ţine în şpagat, la pagina 8, pe noptieră, de şase luni, iar De ce iubim femeile a dat-o Elenei Udrea. Valeriu Tabără? El a trecut de mic din cultură în agricultură. Poate doar Liiceanu să îndrăznească să-i sugereze restrîngerea culturii, dar la ce datorii către stat are Humanitas-ul, nu cred că-şi permite.
♦ EBEI i-a ieşit la Bruxelles un dinte.
♦ Tot răul spre bine: firma lui Adrian Oprişan, cea care a pus gazonul pe Naţional Arena, a fost solicitată de marele concern agricol „Pommes frites et fraîches“ să pună gazon pe 250 de hectare în Normandie, France.
♦ Uneori mai am şi eu nostalgia „Epocii de aur“. Dacă mai trăia Ceauşescu, lucram şi eu liniştită la „Turbomecanica“ sau „Policolor“, primeam pînă la urmă o garsonieră sau chiar un apartament cu două camere şi nu stăteam cu chirie inhibantă ca acuma, mergeam vara prin sindicat la Saturn, trăiam cu maistrul şi pişcam şi cîte-o primă, dacă era frig mai puneam cîte-un bărbat pe mine etc., etc. E-adevărat că n-aş fi putut merge în străinătate, dar am fost acum în China cu delegaţia lui Emil Boc şi ce mare brînză am văzut? Un fel de Afumaţi mai mare în care milioane de clienţi mergeau printre standuri pe biciclete.
(va urma)
