► Nu pofta de aur (fiindcă dînsului nu i-au plăcut niciodată podoabele, ci textilele şi recipientele plate) îl face pe Şăfu’ să susţină exploatarea de la Roşia Montană, ci un fapt pe care îl devoalez – sau, ca să fiu în ton cu exploatarea, îl decopertez – aici, fiindcă oricum jurnalul ăsta nu-mi va fi citit decît în viitor. Despre ce e vorba? Cînd s-au făcut primele cercetări, Gold Corporation a montat o sondă detectoare de metale preţioase cu cap vidia şi cameră video minusculă.
Pe la 500 de metri adîncime, dincolo de aurul aferent, peste ce credeţi c-a dat sonda? În linie dreaptă, Roşia Montană nu e departe de Sarmizegetusa. Ei bine, capul sondei a dat peste o plăcuţă de ceramică pe care se putea citi clar inscripţia – mi se face pielea de găină cînd mă gîndesc! – „TRAIANUS PER SCORILO“. Adică „Traian, fiul lui Scorilo“. Doamne Dumnezeule! Ce-nseamnă asta? Logic, înseamnă că dacă şi Traian era fiul lui Scorilo, Decebal şi Traian erau fraţi! Cu mult înaintea Bibliei, dacă stăm să ne gîndim ce s-a întîmplat, legenda lui Cain şi Abel pare o carte de copii scrisă de Nina Cassian (Ninigru şi Aligra, parcă), iar războaiele daco-romane capătă un cu totul alt înţeles. Dacă descoperirea se confirmă, Şăfu’ va intra în istorie, din care oricum nu se ştie cum va ieşi.
► De cîte ori recitesc poezia „Înger“ scrisă de perversu’ ăla de Emil Brumaru, care vedea sexu’ femeii pînă şi-ntr-un ibric, mă gîndesc la Şăfu’ şi-mi dau lacrimile. Fiindcă, da, ca-n poezie, Şăfu’ nu prea le vede şi aude, însă are-un simţ al mirosului ceva de speriat. L-a mirosit pe Victor Ponta de pe vremea cînd ăsta mirosea din profil a Titulescu, poate detecta un pahar de „J & B“ de la 100 de metri, cu an de îmbuteliere cu tot etc., etc. Dar mai bine să dau finalul poeziei. Doamne, ce bine i se potriveşte! „Cine-l iubea în încăperea crudă / Necoaptă pentru marea întîlnire? / Vibra-ntre lucruri tandru şi subţire / Fără să vadă, fără să audă… / Cu nara doar simţea cum lîngă dînsul / Un crin durerea pură-şi destrăma / Şi i-ar fi plîns alături. Însă plînsul / De ochi avea nevoie. Nu-i avea…“
(va urma)
