19 septembrie
Dragă jurnalule, iar a început lumea să vorbească despre mine cum că aș fi corupt și putred de bogat. Nu înțeleg de unde tot apar aceste stereotipii complet false, dar probabil că este și vina mea. Unde am greșit? Mi-am aprins o Havană originală cu un teanc de dolari găsiți pe jos și m-am gîndit la problema asta.
20 septembrie
Dragă jurnalule, am decis că nu contează ce spune lumea, eu știu că de fapt sînt un om obișnuit care are o mică fermă, unde îi place foarte mult să meargă la prășit și la culesul fînului.
Voiam să o zic și pe aia că nimic nu mi se pare mai relaxant decît să mă duc la toaletă în fundul curții, dar ar fi prea de tot. Cine-i prost să vrea budă eco cînd poți să faci liniștit pe interesul cetățeanului?
21 septembrie
Jurnalule, e groasă! Dușmanii mei – c-așa se-ntîmplă cînd ești un om cinstit care face avere din salariul de bugetar și din micile economii ale familiei, îți faci dușmani –, așa, cum ziceam, dușmanii mei mi-au pus gînd rău și au trimis un șpagasin plătit pe urmele mele. Dar nu mă tem, jurnalule! Abia aștept să-l întîlnesc!
22 septembrie
Jurnalule, m-au lucrat nemernicii! Auzi tu, să fii reținut pentru o șpagă de 250.000 de euro, ca ultimul sărac! Parcă-i și aud pe colegi cum rîd mine: „Hai să facem o chetă, că n-are băiatu’ ăsta bani să pună lanț de aur la cîine!“.
23 septembrie
Jurnalule, vor să mă dea afară din partid. Ceea ce nu mă deranjează foarte tare, pot să revin oricînd pentru că mereu e nevoie de oameni de valoare în politică, mai ales într-un județ fruntaș cum e ăsta. Dar ce mă scoate din sărite e că sigur o să-mi ceară șpagă și ca să mă scoată, și ca să mă primească înapoi.
24 septembrie
Jurnalule, sînt în arest. Da, e o mizerie de nedescris, plină de șobolani. Nu sînt genul sentimental, da’ cînd am văzut asta mi s-a făcut dor de vremurile cînd eram deputat în Parlament.
25 septembrie
Și totuși, cred că deja se exagerează cu ținerea mea în arest. Bine, pe week-end mai treacă-meargă, nu e ca și cum ar fi ceva interesant de făcut în Vaslui, dar azi deja e luni, oamenii au responsabilități, trebuie să se întoarcă la serviciu, sînt lucruri de făcut, șpăgi de primit. Nu zic de mine, dar mă gîndesc la bieții oameni care suferă acuma, stătuți, pentru că nu pot da odată șpaga aia. Uite, de aia intră România în blocaj financiar, că nu avem politici coerente și nici respect pentru oameni. Nu ne mai facem bine niciodată…