Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Jurnalul lui Iorga

Zoom Jurnalul lui Iorga

Inedit pînă azi, Jurnalul lui Nicolae Iorga din anii 1938-40 a fost publicat, de curînd, la Editura Humanitas. Iorga și-a scris jurnalul pînă în preziua asasinării sale de un comando legionar. Legionarii l-au ucis pe istoric și i-au profanat cadavrul în semn de răzbunare, pentru ceea ce ei susțineau că ar fi fost vina lui Iorga pentru condamnarea și apoi omorîrea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Legionari au încercat să-l asasineze și pe Regele Carol al II-lea, pe care-l considerau marele vinovat pentru moartea „Căpitanului”,  cînd regele a plecat din țară. Asta după ce legionarii i-au ucis în celulele de la închisoarea Jilava pe inamicii politici ai partidului lor, pe care tot ei îi arestaseră, în timpul „statului legionar”. Metoda era învățată de la naziști și de la fasciștii italieni care și-au lichidat terorist adversarii. La noi, asasinarea lui Iorga a cutremurat opinia publică. Chiar și unii dintre legionari au fost de părere că această execuție „ritualică” avea să se întoarcă împotriva partidului lor. Căci N. Iorga era pentru români o valoare de patrimoniu. La vremea sa, însă, istoricul devenise parte și din patrimoniul universal, ceea ce nu i-a împiedicat pe legionari să-l asasineze.

Iorga și-a dat seama că legionarii voiau să-l lichideze (nici n-ar fi fost greu!), dar în loc să-și caute adăpost în străinătate, unde ar fi fost primit cu brațele deschise, istoricul genial al vremii a rămas în țară. Se aștepta N. Iorga să fie executat de legionarii conduși de Horia Sima după moartea „Căpitanului”? Mai degrabă da.

De ce n-a plecat Iorga din țară în timpul statului legionar, ca să se pună la adăpost de răzbunările camarazilor răposatului Codreanu? Fiindcă, presupun, nu-și închipuia că legionarii se vor încumeta să se atingă și de el. N. Iorga știa și cine e, și ceea ce reprezintă. Încît atunci cînd legionarii au ajuns la putere, împreună cu (să nu uităm!) generalul Ion Antonescu, Iorga se mai putea iluziona că statul de drept mai funcționează, girat de Antonescu. N-a fost așa. Antonescu i-a lăsat pe legionari să-și facă de cap.

Asasinarea lui Iorga le-a ucis legionarilor popularitatea. Naționalistul Iorga nu se compara cu naționalismul de fațadă al legionarilor, coloana a cincea a nazismului. În Jurnalul lui N. Iorga nu se simte nici o urmă de frică de legionari, deși istoricul se prinsese că ar fi putut fi o țintă a lor. Asta cred că ținea de felul de a fi al istoricului, căruia nu-i era frică de nimic și care toată viața s-a crezut invulnerabil, ca om care e prieten apropiat cu adevărul.

Ca fost profesor al regelui Carol al II-lea, dar și ca om politic, N. Iorga a fost un susținător al partidului unic inventat de Carol. El însă a fost unul dintre puținii care au susținut că, după ultimatimul URSS, ca România să părăsească Basarabia, ar fi trebuit să ne apărăm acest teritoriu. Tot Iorga i-a acuzat de trădare pe membrii consiliului de coroană  care au acceptat ca România să accepte termenii ultimatumului lui Stalin. Istoricul a avut dreptate. Căci dacă, măcar simbolic, armata română s-ar fi opus trupelor sovietice, tehnic vorbind am fi putut vorbi azi de o agresiune armată, nu de o cedare teritorială.

Cînd eram copil, l-am cunoscut pe fratele unuia dintre cei care l-au asasinat pe Iorga. Tipul, vorbind cu tatăl meu vitreg, la noi în casă, susținea că, dacă ar fi fost după el, care fusese legionar, Iorga ar fi trebuit lăsat în viață.

Mulți ani mai tîrziu m-am întrebat ce avea în cap acel fost legionar care, și după ce fratele lui îl omorîse pe Nicolae Iorga, avea impresia că soarta marelui istoric depindea de voința cîtorva derbedei. Adică nu că ei n-ar fi trebuit să se atingă de Iorga, ci că viața lui Iorga a depins de cîțiva huligani legionari, care au decis să-l omoare.

  1. Iorga, Jurnalul ultimilor ani. 1938-1940, Editura Humanitas, 2019.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]