23 noiembrie
Azi am decis să trec la fapte. M-am dus să alung toate ciorile și porumbeii din Cișmigiu. Însă înainte să izgonesc păsările de acolo, m-am decis să le număr, ca să știu la finalul zilei câte păsări am alungat. Numai că aici am picat într-o mare capcană. M-am apucat, de exemplu, să mă întreb cât face zece ciori plus cinci porumbei, închidem paranteza, împărțit la trei copaci. Apoi, cât înseamnă două ciori la puterea trei porumbei? Dar șase lișițe plus trei rațe plus doi păuni? Și tot așa, până când am început să fac operații matematice complexe, de-au început să se uite ciudat la mine elevii care ieșeau de la ore și se drogau în boscheți. „Stați liniștiți“, le-am spus, „pe voi nu vă număr.“
24 noiembrie
Ca matematician, ca om al științelor exacte, îmi place să văd lucrurile în perspectivă. Da, poate că 17 grade în casele bucureștenilor înseamnă puțin, dar, față de zero absolut, e mai mult decât suficient. Să zică mersi bucureștenii că nu plutesc în derivă prin spațiul cosmic, la mii de ani-lumină depărtare de cea mai apropiată stea. Atunci să vezi ce-ar fi dârdâit cu trei pulovere peste costumul de cosmonaut!
25 noiembrie
Dragă jurnalule, mi-a venit o idee genială. Nu mai e nevoie să alung păsările din Cișmigiu ca să scăpăm de găinaț. Voi proceda altfel: voi face veceuri publice pentru porumbei.
26 noiembrie
Mda, se pare că nici planul ăsta nu e bun. Mi s-a adus la cunoștință că există deja veceuri publice pentru porumbei: se numesc bănci, alei și tricouri ale bucureștenilor, mai ales când sunt albe, iar bucureștenii în cauză merg la o întâlnire sau la un interviu pentru job.
27 noiembrie
Dragă jurnalule, știi ce? Mi-a trecut, nu mai vreau să scap de porumbei și de ciori. Sunt și ele suflete. De ce să le alung din Cișmigiu, mai ales că nici nu pot? Oricum vin sărbătorile, când ar trebui să fim mai buni și să cădem la pace cu cei din jurul nostru.
Nu mai bine le-o trage zburatoarelor, mutand Cismigiul la o adresa necunoscuta de acestea?