Jurnalule, cred că am cel mai mișto job din lume: tot anul stau degeaba, muncesc o singură zi și în ziua aia fac fix ce-mi place, adică mă plimb în jurul lumii. Jurnalule, crezi tu că există vreun un om mai norocos ca mine?
Jurnalule, tocmai am trecut pe la Cotroceni. Da, știu, am fost naiv, nu te mai uita și tu așa la mine.
Apropo de Cotroceni, jurnalule, mi se pare cel puțin lipsit de respect că s-au făcut nouă ani de cînd băiatul ăla refuză să-și spună poezia. Eu înțeleg că are anumite „particularități“ care îl împiedică să vorbească în mod natural, dar, din nou, de nouă ani aduc pompițe de ulei doar ca să le văd puse ordonat pe șemineu. Ai putea să faci și tu un efort, băi Dorothy! M-am enervat așa de rău că anul asta i-am pus cărbune în pantofi. Și benzină proastă în rezervor, că ăsta pare genul care e pe motorină.
Jurnalule, azi am pățit o chestie tare bizară. Mergeam eu liniștit cu renii mei prin niște locuri discrete cînd, deodată, m-am întîlnit cu trei păstori.
–Salut, trei păstori, ce faceți voi aici?
–Moșule, tu cam ce crezi că ar putea face trei păstori singuri în pustietate?
–Băieți, nu vreau să vă judec și nici să dau crezare unui stereotip greșit și jignitor, dar aș vrea să-l avertizez totuși pe baciul moldovean: nenorociții ăștia vor să te omoare, fugi de-aici, e primejdie. Sîrma, băăăăă!
–Stai, măi omule, că nu e vorba de asta. Noi ne-am adunat aici din dragoste. Acum înțelegi?
–Da, acum cred că înțeleg. Foarte curajos din partea voastră. Dragostea e dragoste, nu e locul meu să-mi dau cu părerea. Eu voi pleca discret pînă nu le dai idei renilor. Știți, ar fi foarte greu să mă deplasez de Crăciun dacă Rudolf vrea să-l Blitzen pe Vixen.
–Moșule, noi ne-am adunat ca să mergem floricele să culegem. Și să facem o cunună. S-o-mpletim cu voie bună.
–(realizează) Aaaaa!
–Păi, vezi? Și să-ți fie rușine că ne-ai bănuit de altceva. Nu știi că neamul românesc e heterosexual de la Traian și Decebal încoace?
Jurnalule, avem o problemă. Știi sacul meu, care e fără fund și în care încap cadouri pentru toți copiii lumii? Ei bine, știu că pare ciudat și poate greu de crezut, dar a dispărut fără urmă. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar am lăsat sania nesupravegheată un minut și, cînd m-am întors, am găsit-o pe Diana Șoșoacă sprijinindu-se de ea și scobindu-se foarte liniștită cu un băț de acadea în dinți.
